Nu știu unde și ce cuvinte trebuie de folosit ca oamenii să înțeleagă, să-și dea seama că își creează probleme cu propriile mâini, apoi își exprimă nemulțumirea față de putere, autorități, se plâng, acuză, dar numai nu pe sine înșiși. Problema gunoiului. Câți ani vorbim despre ea și de câți ani nu se schimbă nimic, doar s-a înrăutățit. Oriunde te-ai duce, peste tot vezi grămezi de gunoi. Uneori te miri, de unde s-a luat pe malurile unui râușor, într-o pădure îndepărtată, în locuri situate departe, departe de locuințele omului.
Spuneți-mi, ce nu este în regulă cu noi, de ce nu înțelegem în niciun fel că complicăm nu doar viața noastră, ci și a generațiilor viitoare, a nepoților și strănepoților? De ce nu ajunge la noi că tăiem creanga pe care stăm? De ce nu ne este teamă că într-o zi pământul se va desface pur și simplu de la resturile acumulate pe el? Sau un taifun va ridica în aer tone de murdărie și ne vom sufoca?
Vedeți, chiar dacă absolut toți am folosi serviciile companiei de colectare a gunoiului, ar fi mult până a fi curat în orașul Ungheni. Deoarece vântul transportă gunoiul din containere, capetele de țigară sunt aruncate de pe balcoane, oamenii pentru care nu există nimic sacru pe acest pământ vor continua să arunce gunoiul oriunde.
Uitați-vă ce se face în plantația forestieră de lângă cimitirul de pe strada Alexandru cel Bun. S-ar părea că pentru fiecare dintre noi cimitirul este un loc sfânt, unde venim cu pietate nu numai în zilele de pomenire. Atunci de ce permitem să se facă gunoi lângă acest loc sfânt? Este adevărat, în această privință, administrația orașului ar trebui să se gândească la problema instalării unei toalete cel puțin la Paștele Blajinilor. Mă întreb dacă a mai rămas cel puțin o toaletă portabilă sau au fost furate toate?
