Situație în microbuzul de pe ruta Chișinău-Ungheni. Locurile – toate ocupate. Șoferul mai permite unor pasageri să urce, fără bilete, aceștia urmând să ajungă la Ungheni în picioare. Cred că nu e cazul să concretizez că microbuzele noastre nu sunt dotate corespunzător, scaunele mult prea apropiate de nu îți încap picioarele, fără aer condiționat. Unica boare vine de la ferestruica din tavan, iar supraîncărcarea automobilului, pe caniculă, face călătoria groaznică.
Unul dintre pasagerii care sta în picioare era un pensionar, de vreo 70 și ceva ani, în cârjă. Lui șoferul i-a dat o cuvertură, să o aștearnă pe treapta din spate a microbuzului, să nu stea tot drumul în picioare. Pe bărbat nu l-a deranjat că trebuia să stea așezat acolo două ore, 100 de kilometri. Dar pe șofer de ce ar trebui să îl tulbure? 50 de lei i-a pus în buzunar.
Unicul care a ripostat a fost un bărbat de vreo 50 de ani. „Domnule șofer, de ce permiteți așa ceva? În microbuz trebuie să fie atâtea persoane câte locuri sunt! Eu nu sunt de acord să călătoresc în așa condiții”, a spus dânsul. Credeți că șoferul i-a invitat să iasă din microbuz pe cei care nu aveau bilet? Pe naiba! A zis că îi returnează banii bărbatului care, de fapt, avea loc, conform biletului cumpărat.
M-a mirat că dânsul a luat atitudine față de situația creată și a coborât din microbuz, oferindu-i locul bărbatului în cârjă. Preț de câteva secunde aici s-a făcut liniște. Bărbatul în cârjă s-a așezat bucuros și a început să se justifice: „Nu am nimic împotrivă dacă ședeam pe treaptă. De fapt mă grăbesc, de asta și am urcat fără bilet. Fiecare hotărăște dacă vrea să meargă în picioare sau pe un scaun improvizat”. Șoferul nu zicea nimic. Probabil, socotea în gând câți bani a făcut de la pasagerii fără bilete. Restul călătorilor s-au solidarizat cu șoferul și moșul în cârjă: „De ce, mă rog, s-a găsit așa de deștept să îl deranjeze de stau vreo doi oameni în picioare. Are locul său, să zică mulțumesc!”. Apoi fiecare și-a căutat de treabă, nimănui nu i-a păsat de protestul pasagerului coborât. Așa cum nu le pasă și multor altor pasageri care sunt ticsiți în „sicriile pe roți”. De ce să ceri dreptate, dacă singur gândești și faci strâmb?
Până la Ungheni nu îmi puteam veni în fire. Mă tot gândeam la oamenii care populează țara asta, la situațiile ilegale pe care le acceptă, ca apoi să se supere pe politicieni, sistem, legi, să se plângă de mizerie și sărăcie. Vă zic ceva. Noi ne merităm traiul! Nu poți să fii de acord ca primarul, de exemplu, să fure, doar cu condiția ca să facă și pentru localitate măcar ceva. Nu o dată am auzit-o: „Ei și ce dacă a băgat mâna până la cot în sacul cu bani publici, dar vezi că grădinița a reparat-o, drumul l-a îndreptat”. Cum să instalezi în fotoliu un primar care este cercetat penal? Nu poți să te bucuri că primești salariul în plic, iar la bătrânețe să te plângi de pensia mizeră. Nu poți să aștepți să vină cineva ca să acționeze în locul tău sau să îi pedepsească pe cei corupți, neprofesioniști, iar tu, dragă cetățene, să le justifici păcatele. Pur și simplu nu e corect!
De asta și zic, bravo celor care au înțeles că în țara asta nu ai pentru cine lupta și au schimbat-o pentru alta, unde legea e lege, iar cetățenii nu sunt niște coparticipanți și apărători ai hoților sau criminalilor.
