Observând cele din jur, cred că cel mai mare deserviciu pe care îl facem astăzi, e că de două ori pe an îl contemplăm ca pe statuie. Adică prin depunere de flori, ne facem datoria față de el. Din nefericire și școala contribuie copios la mumificarea lui Eminescu prin comentariile impuse de patriotismul de paradă al unor dascăli. Să nu credeți că el nu trebuie comemorat, din contra, trebuie sărbătorit, „însă fără cu soroc anume…”. „Relațiile cu el trebuie să se transforme în acte de cult, cu deplină cultură a inimii și raceală a intelectului, în acte de cunoaștere și transformare. Aceasta e adevărata sărbătoare” (Petru Creția). În realitate se vede cu ochiul liber scăderea interesului față de poezia lui Eminescu și mai mult cuvintele false de laudă aduse astăzi „l-ar mâhni peste măsură”. Cu părere de rău, lauda astăzi la noi e la modă. O minimă exigență morală.
