„Nimeni să nu se teamă de moarte, Pentru că ne-a izbăvit pe noi, Moartea lui Hristos…”
(Sf. Ierarh Ioan Gură de Aur)
Ziua Învierii Domnului – sărbătoarea vieții și a nemuririi – a venit din nou să ne bucure inimile noastre și să dea încredințare minților noastre că toate în lume au rostul lor. În fiecare an, cel mai minunat și mai tainic moment din viaţa Bisericii noastre este această sfântă noapte de mântuire, acest slăvit praznic al Învierii în care toate sunt pline de lumină. Învierea este cea mai autentică dovadă a existenței lui Dumnezeu. Creștinismul este singura religie universală care s-a născut din jertfa și învierea istorică a Întemeietorului ei.
Pentru creștini, Învierea lui Iisus este totul: evenimentul central și decisiv, dovada Dumnezeirii Lui, garanția mântuirii și garanția vieții veșnice. Creștinii au crezut, au trăit și au murit doar pentru un singur adevăr: Învierea lui Iisus Hristos. De aceea, în orice fel de încercare ne-am afla, ca fii ai învierii să credem cu tărie în Înviere.
Cine pune sub semnul întrebării Învierea lui Hristos subminează însuși miezul credinței creștine. Hristos a înviat din morți, „fiind începătură (a învierii) celor adormiți” (I Corinteni 15, 20), întrucât Cel Care S-a autodefinit drept „Calea, Adevărul și Viața”, nu putea să rămână în mormânt și nici nu putea să moară ca Dumnezeu. A murit doar ca om și aceasta pentru că o înviere adevărată nu ar fi înviere dacă nu ar fi vorba, mai înainte, de o moarte adevărată.
Fără înviere istoria n-are sens și omul n-are speranță. Hristos a înviat înseamnă într-adevăr Dumnezeu există! Hristos a înviat înseamnă viața e mai tare ca moartea! Hristos a înviat înseamnă că într-adevăr există lume cerească ca lume reală și fără de moarte!
„Învierea Domnului dă sens vieții noastre, este învierea faptelor omului, a civilizației și a creației sale” ne învață marele teolog – Panayotis Nellas. Fără răstignire, fără omorârea eului egoist, fără curățire de patimi, nu există Înviere!
Prin Învierea lui Hristos, moartea și-a pierdut din tragismul său. Moartea și mormântul nu mai au ultimul cuvânt. Iisus n-a murit și n-a înviat pentru Sine, ci pentru semeni. Ele devin trecere – Paște – de la această viață la viața cea veșnică şi nepieritoare. Așa și pentru noi drumul vieții noastre nu este decât drumul spre Damasc, drumul descoperiri lui Hristos Cel Înviat.
În Biserică avem tot ceea ce ne trebuie ca să trăim veșnic în lumina Învierii, în tainicul Ierusalim, în Sionul desfătării bunătăților cerești. Învierea este împletită de multe ori, așa cum este firesc, cu evocarea tulburătoarei rugăciuni a Domnului din Grădina Ghetsimani, cu suferința de pe Drumul Crucii, culminând cu jertfa supremă de pe Golgota.
Învierea lui Hristos este definitivă şi irevocabilă, pentru că El este singurul care-şi învinge propria moarte, care cuprinde şi moartea noastră, pătrunsă în datul existențial al firii noastre, ca urmare a păcatului.
„Iisus este unicul din istoria întregii umanități care Se învie pe Sine Însuși şi nu este înviat de către altcineva. În sens duhovnicesc, se poate spune că întreaga istorie a creștinismului nu este altceva decât istoria unei minuni unice și singulare, a minunii Învierii lui Hristos”, ne spune Sf. Iustin Popovici). Paștele este sărbătoarea originară din care Biserica purcede și fără Paști nu putem vorbi despre Biserică, fără Paști nu putem vorbi despre credință.
Iubiții mei fii sufletești ai luminii,
La Paști, oamenii se ridică spre cer, iar Duhul Sfânt se pogoară spre pământ, adică spre oameni, într-o învăluire de trecător și de etern, de perisabil și de nemuritor, de trup și de duh, de moarte și de viață, întru biruința Învierii.
„Nu moartea a născut păcatul, ci păcatul ne-a născut nouă moartea, iar moartea este plata păcatului”, ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur. De Sfintele Paști să ne amintim adevărul fundamental repetat de Sfânta Biserică: „Noi nu murim atunci când murim!”, străduindu-ne să cultivăm de-a lungul întregii noastre vieți liniștea interioară, convingerea că și după moarte rămânem vii, chiar dacă ne ridicăm la o altă lume, experimentăm o altă dimensiune a existenței, urcăm spre un alt plan existențial, mult mai frumos decât acesta în care trăim.
„Prin moarte facem pasul în lumea de dincolo de materie, de timp și de spațiu, deoarece credința în nemurire nu este doar necesară, ci este firească pentru întreg neamul omenesc” menționează și scriitorul de sorginte creștin, Dostoievski.
Învierea dovedește că Iisus a fost Fiul lui Dumnezeu. Învierea dovedește că învățătura Lui era de la Dumnezeu. Învierea dovedește că tot ce a făcut și tot ce a spus a fost de la Dumnezeu și poartă pecetea adevărului. Învierea ne descoperă adevărul, cunoașterea cea adevărată.
Dragii mei, în aceste zile binecuvântate și mărețe, când cerul și pământul proslăvesc Învierea Domnului, Vă adresăm cordiale felicitări cu prilejul sărbătorii Învierii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos!
Prin slăvita Sa Înviere, Mântuitorul Hristos a biruit moartea și diavolul, dăruind neamului omenesc mântuire și bucurie veșnică. În aceste zile, pline de har, cu toții ne bucurăm de biruința vieții asupra morții, proslăvim Învierea lui Hristos din morți, aducem laude Mântuitorului, Care ne-a răscumpărat, dăruindu-ne viață veșnică.
Sfânta Biserică bine vestește: „Cerurile după cuviință să se veselească și pământul să se bucure. Și să prăznuiască toată lumea cea văzută și cea nevăzută; că a Înviat Hristos, bucuria cea veșnică” (Canonul Învierii). Vă dorim bucurie veșnică, pace, multă sănătate sufletească și trupească, nemărginită milă cerească de la Dumnezeu, ajutor sfânt de la Mântuitorul Cel Înviat în slujire spre slava Sfintei Biserici și binele oamenilor. Hristos Domnul, Dătătorul de viață, să Vă dăruiască mulți și binecuvântați ani!
Să fiți lumină pentru cei din jurul vostru, cultivându-vă inima și mintea cu frumusețea duhovnicească, cu memoria înaintașilor, cu noimele dumnezeiești. Să clădiți altare ale păcii și adevărului, retrăgându-vă în catacombele inimii. Să fiți generoși, cuviincioși, netemători. Să nu disprețuiți pe nimeni și să nu lăsați pe cineva dintre voi în urmă, uitați și părăsiți.
Este foarte bine să vă luați lumină în noaptea de Paști de la Biserică și să o duceți acasă, să vă aprindeți candela de rugăciune cu ea, ca să Vă simțiți luminați. Această lumină a lui Hristos să intre în noi și să lumineze dinăuntru nostru. Prin reiteratul salut pascal, ne facem și noi martori, peste veacuri, ai mormântului gol, unde moartea a fost omorâtă, iar Viața a ieșit biruitoare. Cu această vestire mă adresez și eu tuturor, și vă îndemn s-o duceți mai departe fraților întru credință și tuturor oamenilor: ,,Hristos a Înviat”.
ARHIEPISCOP DE UNGHENI
ŞI NISPORENI PETRU
