— Câteva date biografice…
— Sunt Lidia Negară. M-am născut în satul Teșcureni, într-o familie de oameni simpli, dar cu inimă mare, tata – Vasile Mazuru, iar mama — Svetlana. Suntem trei surori la părinţi: eu şi Cristina suntem gemene şi mezina Stela, toate pasionate de arta cuvântului. Actualmente, suntem profesoare de limba şi literatura română. În anul 2004, am absolvit gimnaziul din sat, iar în 2007 – LT „Alexei Mateevici ” din Pârlița. În vara aceluiași an, am fost admisă la studii cu finanțare bugetară, la facultatea de litere, Universitatea de Stat din Moldova. După absolvire, am fost angajată în calitate de profesoară. În ceea ce privește studiile, am făcut o pauză de 3 ani, crescându-mi băieţelul Nichita. Anul trecut, împreună cu sora am început masteratul.
— Aţi simţit nevoia să vă continuaţi studiile?
— Studiile și experiența acumulată mă provoacă spre o îmbogăţire a cunoştinţelor teoretice, studierea aprofundată a sistemului limbii române. Arta de a vorbi rămâne elementul-cheie în devenirea personală, de vreme ce este demonstrat faptul că realizarea individuală în societate impune aptitudini deosebite şi, cu precădere, competenţe de comunicare bine dezvoltate și aptitudini de a vorbi în public. În acest scop, îmi continui studiile la programul lingvistică şi comunicare.
În mai, anul curent, am participat la sesiunea națională de comunicări științifice studențești, unde am ocupat locul II. De fapt, eu și Cristina ne încurajăm reciproc, muncim împreună la diverse proiecte, dorindu-ne să mergem mai departe.
— La ce aţi visat în copilărie?
— Am visat mereu să-mi fac părinții mândri de mine. Să le răsplătesc dragostea și grija ce mi-au purtat-o mereu, căci ceea ce am realizat le datorez în mare parte lor.
— Ce înseamnă pentru Lidia Negară satul Teșcureni?
— Satul Teșcureni înseamnă mult pentru mine, întrucât baștina este o parte a sufletului meu. Vatra reprezintă lăcașul sfânt, cuibul de unde își ia zborul fiecare pui, dar care n-ar trebui să uite să se întoarcă la el, fiindcă acolo mereu îl așteaptă părinții. Totodată, Teșcureniul este locul unde sălăşluiesc valorile fundamentale precum dragostea, munca, credința, onestitatea, demnitatea.
— Cu ce v-a cucerit soţul?
— În persoana lui Andrei, am văzut un om de încredere, corect, sincer, iubitor, alături de care mi-am imaginat viitorul.
— Sunteţi o familie fericită?
— Dacă fericirea presupune respect, înțelegere, toleranță, iubire reciprocă, fidelitate, împlinire sufletească, atunci consider că am o familie fericită.
— Ce vă îngrijorează mai mult în prezent?
— Nu trece o zi fără a mă gândi la ziua de mâine. Mă îngrijorează faptul că viitorul este umbrit de incertitudine și neliniște. Mă simt captivă a noii realităţi, deoarece sunt nevoită să mă reinventez în cheia timpurilor. Însuși Druță consemnează: “De câte ori va fi să se schimbe vremea, de atâtea ori ne vor tot durea rădăcinile”.
— Cât de usor este să fii astăzi pedagog și mai ales tânăr specialist ?
— Ţinând cont de faptul că să ţii în palmă sufletul unui copil este, cu siguranţă, un privilegiu, să fii important în viaţa unui copil este, poate, un dar divin, tind spre realizarea idealurilor educaționale, unde se modelează nu numai personalitatea elevului, ci și personalitatea profesorului. Un profesor trebuie să fie înnăscut prin vocație și să fie un exemplu demn de urmat pentru elevii săi. Consider că înțelegerea, exigența, perseverența, sinceritatea și profesionalismul m-au apropiat de copii. Dacă un tânăr specialist are susținere din partea colegilor, îi este ușor, într-o oarecare măsură. De asemenea, țin să menționez că trebuie depusă și multă muncă, dăruire de sine și, evident, trebuie să ai voinţă. În acest sens, recent, mi-a fost conferit gradul didactic II.
— De ce au nevoie tinerii nostri, ce le lipseşte?
— Tinerii au nevoie de înțelegere, susținere, comunicare din partea celor apropiați. Ei duc lipsă, indubitabil, de motivație.
— Ce doriţi pentru sine?
— Personal, îmi dorec împlinire sufletească.
