De mult am depășit vârsta komsomolistă și nu citesc ziarul cu denumirea respectivă – nu este pe placul meu, dar pe un site mi-a atras atenția un material în care un tânăr confrate de condei acuză generația mai în vârstă de plecarea tinerilor în străinătate. Chipurile, aceasta nu a schimbat situația în bine în anii de independență — el are aproape aceeasi vârstă ca și independența. Știți, m-a atins, deși autorul în unele privințe are dreptate. Ce anume, spun un pic mai târziu.
Potrivit lui, generația în vârstă le-ar reproșa tineriilor faptul că fug din țară încolo unde au totul de-a gata – și masă, și pe masă. Nu știu, eu, de bine-de rău, nu am auzit astfel de reproșuri. Aceasta, dacă și îi mustră, o face pentru că și-au lăsat aici și copiii, și, destul de des, părinții în vârstă. Deși părinții îi lasă poate ca pedeapsă pentru că nu le-au asigurat copiilor lor în țară o viață mai bună. Primiți, spun ei, ceea ce ați meritat. Trăiți așa, dacă, potrivit colegului, ați permis de a transforma casele în grajduri, ploilor să deterioreze drumurile, să scadă numărul de elevi în școli, salariile să fie mici. Oponentul meu încă pe când era adolescent a ajuns la concluzia: nu se schimbă nimic în bine, iar el, din cauza vârstei, nu poate face nimic. Păcat că, în ciuda tuturor eforturilor părinților săi harnici, cu bun-simț, cu studii superioare, băiatul nu a tras concluzia: când voi crește, voi încerca să schimb ceva, cel puțin, voi face tot ce îmi stă în puteri. Ei bine, în timp ce învăța, el nu a fost o rotiță în mecanismul care ar fi făcut schimbarea în țară – interesant, de ce alți tineri reușesc chiar puterea în țară să o schimbe – dar oamenii din generația mai în vârstă, inclusiv părinții lui, au fost șurubașe și piulițe ale acelui mecanism și acum generația celor de 25 de ani trebuie să „se bucure” de succesele acesteia.
Sunt de acord cu „komsomolistul” că „oamenii împing mită la dreapta și la stânga, familiile cară „mulțumire” în instituțiile de stat, se fură tot ce stă rău și bine, oamenii fac coadă în magazinele sociale – și nu pentru că starea lor e deplorabilă (deși acest lucru e adevărat), ci pentru că pot obține ceva pe degeaba. Apoi mai pot pleca și la vreun miting, pentru că, după el, au promis să-i ducă la concert cu fourchette, la care tăițeii sunt mâncarea de bază”.
Nu am ce obiecta, dar acelorași tineri le putem reproșa: cine, dacă nu ei, trebuie să schimbe situația din această țară? Generația mai în vârstă a fost educată și a trăit cu totul în alte condiții, nu îndrăznea să deschidă gura. Ce putem aștepta de la ea în afară de răbdare, ascultare și plângeri? Atunci totul rezolva partidul – cârmaciul nostru – în el oamenii aveau încredere, cum să nu aibă încredere, dacă trăiau „cel mai bine” din lume. Da, e o generație fără verticalitate, a fost și a rămas. Iar tinerilor trebuie să le reproșăm nu faptul că pleacă – eu, de exemplu, vreau ca nepoții mei să studieze și să trăiască undeva peste hotare – ci faptul că, având oportunitățile actuale, cel puțin posibilitatea de a vorbi deschis și de a scrie ceea ce gândim — așteaptă schimbări în țară de la generația mai în vârstă, și de unde să se facă ea „luntre și punte” pentru a schimba ceva.
Înțeleg foarte bine că „emigrarea nu este ceva ușor; este mult mai dificil decât a cumpăra o cutie de bomboane într-un magazin, care, uneori, este suficientă pentru a te angaja în Moldova”. Atunci de ce nu încercați, dacă nu pentru o cutie de bomboane, apoi, din dorință, a convinge cel puțin bunicile, buneii, părinții să nu împingă mită, să nu care mulțumiri, să nu se strivească în cozile de la magazinele sociale, să nu le dați voie la mitingurile inutile și să faceți așa ca să nu mai dorească tăiței, de niciun fel.
