Uneori nu am capacitatea de a înțelege. O dovadă în acest sens este și ultima decizie a ÎS „Calea Ferată a Moldovei” (CFM) – o cursă estivală până la…Istanbul. Iată creierul meu înțelege că se dorește revitalizarea serviciilor, oferite de transport călători. Ceea ce nu poate înțelege omul din mine e de unde se găsesc surse și tehnică ca să lansăm curse de tren până la…Istanbul, dar până la Socola (mă refer la a doua cursă care a fost suspendată) – nu. Nu se găsește nici până la Bălți. Ni se tot spune că locomotivele sunt într-o stare dezastruoasă (și cred), că însăși linia de cale ferată e într-o stare proastă (și asta cred), că pasageri nu sunt și că se înregistrează pierderi (Aici nu sunt de acord, pentru că erau pasageri, câțiva ani am făcut naveta cu trenul de pe cursa Ungheni-Bălți și erau).
Întrebarea firească este: cum este posibil ca locomotivele și infrastructura să fie în stare suficient de bună pentru a susține curse către destinații exotice sau pentru a organiza evenimente speciale în tren, dar nu și pentru a menține serviciile interne esențiale? Este o întrebare legitimă care necesită răspunsuri din partea autorităților responsabile și a operatorilor feroviari.
Acești responsabili știu că mulți oameni au fost nevoiți să demisioneze din cauza suspendării curselor interne și să ia calea emigrării? Aceștia veneau în oraș, la locul de muncă, cu trenul. Era mai ieftin, era mai comod și mai sigur decât într-un maxi-taxi (pe șoselele noastre șoferii se antrenează ca într-o cursă de Formula1). Spuneam de prețul unei călătorii. Este o diferență uriașă între cel de la tren și cel de la maxi-taxi (autobuze). Aproape 100 lei îi costă doar transportul ca să vină la muncă o zi. Salariile însă sunt așa cum sunt în Moldova – mizere. Pentru unii, aceste costuri suplimentare pentru transportul zilnic pot însemna o proporție semnificativă din venitul lor lunar, iar această situație poate submina sustenabilitatea financiară a familiilor lor. În plus, renunțarea la locurile de muncă din cauza lipsei transportului poate conduce la izolare socială și la creșterea șomajului în zonele afectate.
Prin urmare, suspendarea curselor de tren interne nu este doar o problemă de confort sau de eficiență a transportului, ci are un impact direct asupra vieții și mijloacelor de trai ale multor oameni. Este important ca autoritățile și responsabilii să ia în considerare aceste aspecte sociale și economice atunci când iau decizii legate de transportul feroviar, și să găsească soluții care să asigure accesibilitatea și fiabilitatea serviciilor de transport pentru toți cetățenii.
