Cu cât se vorbește mai mult despre sistemul mixt de vot, cu atât mai mult mi se pare că ni se pregătește următoarea hârtiuță strălucitoare, în care, credeam noi, e învelită o bomboană delicioasă, la prețuri mai mcii decât cele de la „Bucuria”. Noi de atâtea ori am greșit și ne-am fript că ar trebui, cum se zice, să suflăm și în lapte acru, dar noi suntem gata din nou să călcăm pe grebla veche sau să ne frigem, apoi să ne indignăm de ce se procedează așa, de ce suntem înșelați, de ce ne bat la cap.
Vă puteți imagina cum actualii deputați stau la ședințele lor obositoare, din când
în când, ca să nu adoarmă, se mai ciondănesc, apoi zic: fraților, noi trebuie să facem ceva ca în locul nostru să vină alții mai tineri, mai ambițioși, nepătați în niciun fel de scheme, tranzacții, care n-au trecut din partid în partid, și, cel mai important, iubitori de popor și țară. Și cum să facem? Haideți să organizăm alegeri după sistemul mixt. Cine va avea noroc, va trece pe liste de partid, cui nu-i va merge, lasă să încerce în circumscripții uninominale. Vă imaginați așa ceva? Eu – nu.
Deci, ce ne face să repetăm, ca un difuzor stricat: alege-ți deputatul, iar dacă te-ai săturat de el, înlocuiește-l la dracu pe unul la fel ca el? De ce nu putem înțelege, că oricum am vota acum, ori așa, ori altfel, ori cu mâna stângă, ori cu cea dreaptă, rezultatul va fi același. Spuneți, cine la noi cel puțin o dată a renunțat la putere, cine a spus: „Băieți, eu (noi) nu voi reuși, încercați voi”.
Cu referire la vârsta mea și la unele „dizabilități” în societatea modernă, trebuie să vă spun că acum nu cred absolut pe nimeni dintre politicieni. Chiar și pe cei care la fiecare decizie a autorităților actuale spun un răsunător „nu”. Uneori îmi pare că totul este un spectacol bine regizat, chipurile, haide, tu îi vei compătimi pe aceștia și vei privi spre Est, iar noi vom bate în sentimentele celorlalți și ne vom uita cum soarele se duce spre Vestul de succes. Iar în gând ei au, presupun, propria ambiție, dorința de a-și înmulți capitalul și de a-și mângâia orgoliul.
Uitați-vă cât vorbim de reforme, cât ne ocupăm de ele, dar acestea, în loc să ne facă viața mai bună, o complică. Dar toate reformele încep cu vorbele despre beneficiile pe care le vor aduce oamenilor de rând. Reforma guvernului, bunăoară, e orientată spre punerea bazei dezvoltării țării pe calea creării unor instituții puternice. Interesant, dar fără reformă acest lucru nu putea fi făcut? Sau de aceasta nu au fost capabili viceminiștrii, dar o vor face secretarii de stat?
De ce să nu se spună că sunt niște jocuri ordinare, se creează aparența unei activități de succes, dorința de a economisi, în caz contrar nu vor ajunge bani pentru plata salariilor și pensiilor – ultimele s-au majorat atât de mult în rezultatul reformei ordinare. Apropo, cred că finalul tuturor reformelor e asemănător și așa va fi.
