De mult m-am convins că atunci când e greu ajută un pic de optimism. Acum, când oamenii din toate țările sunt speriați de coronavirus și se iau măsuri drastice, nu trebuie să ne pierdem optimismul. Cu puțină încredere vom merge mai ușor înainte, vom rezista mai bine.
Să nu credeți că eu nu am frică. Mă tem și eu ca orice om care înțelege ce se întâmplă.
Dar mă trezesc dimineața, văd soarele pe geam și îi spun în gând, să nu audă nimeni: „Bună dimineața, soare”. Nu o să mă credeți, dar această frază simplă mă înviorează și încep a vedea lucrurile altfel. Ies din casă și mă pornesc la muncă. Mă uit mai întâi în jur să văd ce s-a schimbat peste noapte. Iată liliacul ale muguri mai mari, sub balconul vecin au înflori zambile albe – sunt multe și mă bucur. La ultima scară locatarii au plantat zambile roz și albastre. E foarte frumos. Au înflorit prunii și caișii.
Florile sunt rare, mărunte. Dar oricum e frumos și e un motiv de bucurie. Lângă multe clădiri au dat în floare toporașii și aceste covorașe violete, gingașe mă duc cu gândul la copilărie, când așteptam cu nerăbdare să apară primele floricele de pădure și le căutam cu mare drag, nici nu simțeam cât de mult mă dor picioarele de hoinărit prin pădure și doar seara, când ajungeam acasă, adormeam uneori înainte de a pune mama mâncarea pe masă, uitând cu totul de lecțiile de a doua zi.
Bucurați-vă de ceea ce vă înconjoară, nu lăsați sufletul să se închidă, găsiți momente care vă bucură, astfel veți depăși mai ușor greutățile. Vă spun din experiența mea.
