În data de 7 martie se face exact un an de la confirmarea primului caz de infecție cu coronavirus în Republica Moldova, punând cea mai grea presiune în primul rând pe sistemul de sănătate. Și dacă e să facem referire la situația de acum un an, aceasta s-a înrăutățit până la refuz și este din ce în ce mai severă, cu restricții mult mai înăsprite, iar sistemul medical a fost de-a dreptul zdruncinat, pandemia de COVID-19 luând prin surprindere întreaga omenire.
Pentru Republica Moldova, pandemia s-a soldat cu o statistică dramatică de infectări, dar și cu o criză medicală fără precedent, iar pentru raionul Ungheni, unde presiunea pe sistemul medical este dictată de jocuri politice și care ia amploare de la o zi la alta, situația este una de-a dreptul alarmantă și dezastruoasă în același timp.
Recent, pe o rețea de socializare văd un filmuleț cu o pacientă infectată cu COVID-19 de la… spitalul raional Ungheni. Privesc și efectiv mă îngrozesc de ceea ce privesc… Doamna, la geamul spitalului, abia vorbind, spune că „suntem doi la un aparat, ne mântuim cu totul…”, „o să răspundă careva, pentru că ne lăsați așa chiar să murim…” Doamna, cu lacrimi în ochi, plânge și spune „pentru asta am muncit o viață întreagă în pedagogie, ca acuma să nu se uite nimeni…”. „am educat parlamentari, care să-și bată joc de noi, să ne lase să murim cu zile…”
Mă scuzați, dar pentru așa batjocură și ipocrizie, nu mai e loc de niciun fel de toleranță… Cazul e de-a dreptul revoltător… Domnilor parlamentari, stimați deputați, ce ne facem cu oamenii bolnavi din spitale? Ce vă faceți dacă în locul acestei doamne, ar putea fi oamenii dragi vouă? Ce țară e asta? Ce șanse are omul simplu? El se agită, se consumă, cheamă presa și poate doar așa are șansa să fie băgat în seamă… Sau trăim în țara în care trebuie să ai peste tot pile, relații, legături, sau trebuie să ai foarte mulți bani, să-ți permiți luxul de a te trata la clinici private… Că, de nu, ți-e frică să nu rămâi pe mână criminală… Pe omul simplu îl caracterizează holurile, sălile de așteptare, însă el crede și speră în continuare că sistemul de sănătate vindecă, și nu omoară… deoarece, tot el, omul, nu e doar o cifră într-o statistică, ci este totuși un om…
