Din cele mai vechi timpuri pâinea a fost prezentă în viața noastră. Hrană de bază pentru multe popoare, printre care se evidenţiază la loc de frunte şi poporul nostru. De la mesele obișnuite în familii până la evenimentele marcante din viețile noastre – botezul, nunta, trecerea în neființă a apropiaților, pâinea are semnificații sacre. Cât de mult s-a păstrat din tainele coacerii unei pâini ritualice și cine o mai practică acum?
La Secția Cultură și Turism Ungheni am aflat cine se mai ocupă cu asemenea meșteșug în satele raionului. În cele 33 de primării am găsit doar o singură persoană ce practică coacerea pâinii ritualice și care este înscrisă ca meșter popular. Este vorba despre Alexandru Tverdohleb din Petrești. Poate și voi v-ați gândit ca și mine că numele său ar avea vreo legătură cu pasiunea lui, dar aceasta nu există. „E doar o simplă coincidență”, zâmbește și el. Pasiunea pentru coacerea pâinii o are de la mama sa. Încă de mic copil se uita la mama, care frământa aluatul din făină, apă și „butcale” (un fel de drojdie, obținută din spuma de la mustul de poamă și făină din porumb) și de atunci a prins drag de a da formă, gust și culoare făinii de grâu.
Din pasiune dânsul a făcut și carieră. La vârsta de 18 ani se angajează la brutăria din sat, apoi a urmat fabrica de pâine din Ungheni, iar acum este angajat la SRL „Finist”. A participat la numeroase concursuri de unde s-a întors cu diplome și premii.
Alexandru ne spune că fiecare sărbătoare religioasă are pâinea ei specifică, începând cu sărbătorile de iarnă și terminând cu cele din toamnă. Trebuie să cunoști foarte bine istoria tradițiilor fiecărei localități în parte, pentru a nu face vreo greșeală. Acum există tendința de a se cam da uitării vechile obiceiuri, rare sunt localitățile, unde oamenii mai păstrează ordinea ritualică a unei nunți, a unui botez, a unei cumetrii sau a unei înmormântări. ”Eu prin pâinea ritualică încerc să trezesc la viață acele obiceuri strămoșești”, spune Alexandru. Îl întreb dacă la coacerea pâinii folosește cuptorul vechi „al bunicii”, adică cu lemne sau cel electric. Dânsul spune că le folosește pe ambele. Și iată de ce: ”Cuptorul electric are avantajul de a da aceeași culoare, rumeneală tuturor copturilor, iar în cazul cuptorului cu lemne se poate întâmpla ca să nu iasă culoarea uniformizată. Trebuie să-ți cunoști foarte bine cuptorul. Eu am două tehnici de testare a temperaturii cuptorului cu lemne: cea cu făină de porumb aruncată în cuptor, care, de altfel, o cunosc majoritatea mamelor noastre, și a doua este că bag mâna mea în cuptor și dacă pot să suport căldura, atunci dau pâinea în cuptor”. Dacă are vreun secret că-i ies atât de gustoși colacii, hulubii sau oricare altă coptură ritualică, Alexandru ne spune că dacă ai inima curată și ești liniștit, atunci și coptura îți iese pe măsură.
Alexandru mai are și alte pasiuni. Florile sunt feblețea lui. Zâmbind, îmi spune că aproape întreaga grădină e cu flori. Dacă se duce la piață și vede vreo floare ce nu are în grădină, neapărat o cumpără. Soția îl mai probozește, el zâmbește și sădește floarea, care știe cu siguranță că o va încânta pe consoarta sa, atunci când va înflori.
