Era un început de septembrie cald și însorit. Frunzele pomilor erau verzi, iar grădinile, parcurile erau pline de flori – tocmai perioada pe care mi-am dorit să o am când voi pleca la sanatoriu. Am ajuns în prima jumătate a zilei și, după anumite proceduri și acte verificate, am fost cazată împreună cu Vera, o doamnă de 65 de ani (așa mi-a spus ea mai târziu despre vârsta ei).
După prânz am invitat-o să ne plimbăm prin parc, dar ea a refuzat fără să-mi explice ceva. Primele zile îmi părea că e morocănoasă. Vorbea foarte puțin, nu făcea cunoștință cu nimeni. Era frumoasă chiar și la vârsta ei. Treptat relațiile dintre noi s-au mai încălzit. Mergeam împreună la masă, la proceduri și ne plimbam mult. Vera mi-a povestit puțin despre sine. Era singură, nu avea copii, soțul îi murise cu mulți ani în urmă. Locuia într-o casă modestă, dar la care ținea mult, în suburbia Chișinăului. Era mulțumită de pensia pe care o câștigase lucrând toată viața economistă la o mare întreprindere de construcție. Într-o zi ploioasă și rece, când nu ne mai puteam plimba și am rămas în cameră, am început a povesti fel de fel de întâmplări din viață. La un moment dat, Vera a pălit la față și a tăcut. Am tăcut și eu, căci vedeam că în sufletul ei se dă o luptă. Apoi a început a vorbi.
— Vreau să-ți povestesc despre cele întâmplate verișoarei mele. Era în anii 70, ai secolului trecut, desigur. Vara mea, Nina, era studentă la economie. Cum a plecat din sat după școală, n-a mai venit. Acest lucru îmi părea neobișnuit, ciudat, fiindcă alte fete, cum sosea sâmbăta, nu aveau răbdare să se ducă mai repede acasă. Vara își căuta ceva de lucru în detașamentul studențesc de construcție sau repara camerele din cămin împreună cu colegii de facultate, iar în timpul anului de studii lucra sâmbetele și duminicile dădacă la o grădiniță nonstop. Sâmbăta se ducea la muncă doar noaptea, fiindcă ziua avea lecții, iar duminica avea grijă 24 de ore de copiii care stau acolo fără întrerupere. Era și așa ceva pe vremea ceea. De doi ani fata se întâlnea cu Anton, un băiat de la facultatea de fizică. Era un tânăr foarte serios, învăța bine, nu căuta distracții și bere ca alții, de aceea părea cam cicălitor. Părinții lui au venit odată să-l viziteze la cămin și băiatul le-a făcut cunoștință cu Nina, spunându-le că vrea să se căsătorească cu ea. Părinților le-a plăcut fata și nunta era lucru hotărât. Mai rămânea să plece la părinții miresei s-o pețească.
Auzind toate acestea și fiind luată pe neașteptate, Nina era speriată, derutată și nu știa ce să facă cu frica din sufletul ei. Înțelegea că trebuie să aibă familie, copii, îl iubea pe Anton, dar… de la distanță, în fața ei stau piedici pe care nu știa cum să le treacă. Când rămâneau în doi, băiatul, ca orice îndrăgostit, încerca să se apropie de ea, voia s-o aibă de soție, dar ea întotdeauna îl îndepărta și îi spunea: după nuntă, după nuntă. Iar nunta se apropia.
Într-o seară fetele din cameră s-au dus la film și au rămas în doi. Atunci s-a întâmplat ceea de ce se temea fata și ce aștepta cu atâta groază. Într-un târziu Anton a rupt cu glas stins tăcerea: „De ce nu ești virgină?”. Nina, rușinată, printre suspine i-a destăinuit calvarul vieții ei: „Tata… tata m-a violat …când aveam 13 ani”. Anton a tăcut atunci, dar peste două zile a dispărut. A plecat după ore și nu l-a mai văzut nimeni.
Colegii lui au anunțat miliția și au început căutările. Desigur, prima a fost anchetată Nina, dar ea nu știa nimic și nu prea avea ce spune – doar că se întâlnesc de o bucată bună de timp și doresc să se căsătorească. Nici părinții lui Anton nu știau nimic. De la colegii lui anchetatorii au aflat că vreo 2 zile băiatul a fost foarte abătut, mai mult tăcea, se gândea la ceva, dar nu le-a povestit nimic. Ei credeau că s-a despărțit de Nina și suferă. Au fost audiați și părinții Ninei, care nu știau nimic de nuntă și nu-și văzuse fiica mai bine de trei ani (ce-i drept, pe ascuns, să nu știe tatăl, mama ei fusese de vreo două ori la cămin, venind cu treburi în oraș), cu toate acestea o lăudau că e cea mai bună fiică, le telefonează în fiecare săptămână, le cumpără cadouri. Cel mai mult o lăuda tatăl ei, milițian de sector în sat.
Timpul trecea, dar probe nu apăreau și s-a luat ancheta de la capăt. Din nou au fost audiați colegii, părinții Ninei și ai lui Anton. Au prezentat fotografia lui Anton la ghișeele de la gară, șoferilor de autobuze. Unul dintre ei și-a amintit că a văzut un băiat cu o scurtă asemănătoare în autobuzul condus de el. Mergea spre satul Ninei. Au mai vorbit cu părinții ei. De data aceasta tatăl era iritat, ba chiar furios, răspundea răstit și tot întreba ce au cu el, de ce-l suspectează. Comportamentul lui neadecvat, care nu ar fi trebuit să fie manifestat de un milițian, într-adevăr a trezit suspiciuni și milițienii au decis să mai vorbească cu fiica lui, ba chiar au trimis-o la expertiza medicală. Rezultatele ei i-au șocat: fata dusese o viață sexuală activă de timpuriu, ba mai mult, pare să fi născut. De câteva ori.
La demersurile făcute la spitale a venit în sfârșit răspuns. Din raionul vecin. Cele câteva rânduri seci de pe foaie i-au îngrozit pe anchetatorii care în viața lor văzuse și auzise de toate. La 13 ani Nina avusese o naștere artificială, iar peste un an – încă una. Venea însoțită, în ambele cazuri, de un milițian, acesta le-a spus medicilor că fata a fost violată de câțiva tineri care sunt deja pedepsiți. A explicat că au venit la spitalul din alt raion ca să nu fie vorbe pe seama ei. Medicii au crezut în ceea ce spunea omul legii și nu s-au mai adresat în organele de drept.
Nina a fost chemată din nou la procuratură și a fost nevoită să spună adevărul.
Va urma.
