Am decis să împărtășesc gândurile mele cu cititorii ziarului „Unghiul”. Cred ca toată lumea a observat transportul auto nominal – așa l-am numit eu, dar el, probabil, se numește special, de firmă sau altfel. Mă refer la mașinile pe care scrie despre mezeluri delicioase, apă proaspătă, fără care oamenii mor de sete, chipsuri. Dacă până acum nu ați acordat atenție acestui lucru, acum cred că îl veți observa. Încercați să o faci.
Vorbesc despre faptul că mașinile au fost cumpărate și pictate pe banii noștri. Doar de la noi se ia cel puțin 100 de lei pe kilogram de cârnaț roz, apa potabilă e dintr-un izvor sau altul, mai degrabă de la robinet, dar ne costă mai mult de un litru de lapte proaspăt de pe piață. Gândiți-vă câtă bătaie de cap ai cu o vacă care dă lapte și câtă muncă se cere pentru a turna apa într-o sticlă. Ce sume ar trebuie să se încaseze de la noi ca să se adune bani pentru acea mașină pictată?
E același lucri ca și transportul de serviciu al șefilor noștri. Câte impozite trebuie să jupoaie de pe noi pentru a umplea acest garaj uriaș de stat cu cele mai bune mașini, apoi să le alimenteze cu benzină, să plătească salariile conducătorilor auto, mecanicilor, tehnicienilor? Cât trebuie să se ia de la noi pentru una și pentru alta, ca să fie întreținută armata de deputații, funcționari, judecători, procurorii, cei care au salarii enorme achitate din banii noștri. Am scris, apoi mi-am pus mâinile în cap. Atâtea cheltuieli într-o țară mică! Dacă numărăm cât cheltuim, reiese că noi încă trăim bine.
