La 4 noiembrie, piesa de schimb destinată Stațiunii Tehnologice pentru Irigație (STI) din Ungheni, de care depinde aprovizionarea cu apă a 12 localități, părea să fie deja la frontieră și se pregătea să o treacă. Sperăm că locuitorii din Unțești, Cetireni, Florițoaia Veche, când vor citi acest material, nu vor mai ține minte că nu au avut apă mai bine de o lună. Dar nu se va întâmpla ca oamenii să devină din nou ostatici ai situației care s-a creat la STI?
La mijloc nu sunt chiar nici restanțele salariale de la această instituție, deși este posibil ca o situație similară să se repete dacă ceva pe neașteptate iese din funcțiune, iar contul bancar al stației este nul. Serviciul fiscal va continua, probabil, să retragă plățile necesare din contul pe care sunt transferați banii consumatorilor casnici.
STI este înlocuită de o asociație de întreprinderi
Despre altceva este vorba. STI care furnizează apă în rețeaua de alimentare a locuitorilor din Mănoilești și Cetireni își poate da ultima suflare. Săptămâna trecută, Ungheniul a fost vizitat din nou de conducerea din capitală în mâinile căreia, cum se vede, se află soarta STI. Potrivit lui Viorel Scutaru, șeful Direcției Agricultură și Alimentație a raionului, Agenția Proprietăților Publice, căreia au fost transmise aceste stații în republică, a propus, dacă există dorință, să fie creată în raion o asociație de întreprinderi agricole interesate de irigații și să-i transfere în folosință întregul sistem de irigare pe o perioadă de 30 de ani. Discuția despre acest lucru ar avea loc din martie curent. Dacă nu vor fi doritori, echipamentul ar putea fi pus în vânzare. De vândut nu e greu, dar este mult mai important să fie salvat, mai ales că întreprinderile agricole au nevoie de un astfel de sistem. De data aceasta, se pare că sosirea oaspeților s-a încheiat cu formarea, deși nu este încă oficială, a unei astfel de asociații din întreprinderile agricole în Mănoilești, Cetireni, Zagarancea, care sunt situate în perimetrul acestui sistem. Tinerii agricultori par să-și fi asumat toată munca de organizare.
Continuăm conversația cu directorul Stațiunii pentru Irigare, Valeriu Jalbă, care a spus că lucrările de reparație – cu ele am început această discuție despre apă și lipsa acesteia – sunt în desfășurare, și azi-mâine (a se citi pe 15-16 noiembrie) în sate trebuie să fie apă. El a menționat că reprezentanții din Chișinău au fost la ei împreună cu inițiatorii creării asociației. Li s-a demonstrat de ce dispune întreprinderea. Echipamentele pe care va decide să le ia asociația, trebuie transmise în baza unei hotărâri de guvern, restul va fi vândut. Nu s-a vorbit despre datoriile salariale – cine ar putea fi interesat de soarta angajaților fără grai ai unei oarecare STI? Deci nu vorbim nici noi despre ele, ci despre apă.
O poveste greu de crezut
Ei bine, dacă toate conductele și pompele vor fi transmise asociației, atunci ce se va întâmpla cu furnizarea apei în sistemul de alimentare? Cu câțiva ani în urmă, când din cauza lipsei precipitațiilor conducta STI de captare a apei din râul Prut se ivise la jumătate de metru deasupra apei și satele au rămas fără apă, se vorbea despre o conductă separată pentru a nu depinde de sistemul de irigații, cică, raionul va găsi câțiva kilometri de țevi. Ce va fi acum?
Potrivit lui Alexandru Ciuvaga, președintele raionului, așa cum s-a luat apă de la Stațiunea pentru Irigare, se va lua și de la asociație. În același timp, a menționat că sistemul de alimentare cu apă din Pârlița și Cornești unde, de altfel, a fost planificată construcția stațiilor de tratare a apei, va fi conectat la sistemul din Ungheni, iar fondurile prevăzute pentru această construcție vor fi direcționate la renovarea stației orășenești.
În același timp, la 1 noiembrie, guvernul a aprobat conectarea satelor de pe malul Prutului la „ApaVital” Iași. Ce urmează? Partea română ar trebui să aducă echipamente, să trimită aici specialiști, în privința lor s-a convenit deja cu serviciul de frontieră ca să nu apară întrebări despre cei care vor lucra direct în zona de frontieră. Lucrările vor începe în regiunea satului Măcărești, unde apeductul va trebui să traverseze hotarul pe sub Prut. Satul Măcărești este gata să primească apă din Iași? Ei ar avea apeductul propriu, dar apă este puțină. Se pare că la Sculeni va fi și mai ușor de făcut, nici nu este nevoie să se sape, în același timp, satul are apeductul său.
Potrivit interlocutorului, partea română va suporta toate cheltuielile. Totodată, pentru a efectua cu timpul calculele consumului de apă, a fost creată întreprinderea „ApaVital – Moldova”. Nu am vorbit despre termenele implementării acestui proiect grandios, deși se pare că problema ar fi trebuit să fie deja rezolvată, dacă partea moldovenească nu ar fi tărăgănat semnarea. Mai mult, autorul acestor rânduri nu prea crede în soluționare rapidă a problemei privind furnizarea apei din Iași, poate doar că românii sunt obișnuiți cu mai multă ordine și punctualitate.
Și încă un lucru. Pe masa de lucru a președintelui raionului se află un memorandum de asociere între „Apă-Canal” și „Apă-Ungheni”. Până pe 15 decembrie, va fi gata proiectul de fezabilitate, trebuie doar de așteptat și de văzut care vor fi acestea și ce vor oferi. Se pare că apeductul unic de pe malul Prutului va fi deservit de „Apă-Canal”.
Într-un cuvânt, apă, apă și iar apă, ne va ajunge de băut, de spălat, de scăldat și de stropit grădinile. Sau poate chiar să potolim și setea satelor unde de asemenea sunt instalate apeducte?
