Toată lumea știe fabula lui Donici „Racul, broasca și știuca”. Și, bineînțeles, mulți își amintesc morala: „Așa-i și la omenire,/ Când în obștii nu-i unire:/ Nici o treabă nu se face/ Cu izbândă și cu pace”. Poți publica întregul text și toată lumea va înțelege despre cine se vorbește și va fi uimită câtă dreptate a avut clasicul. Este surprinzător că sacul și acum e pe loc și, probabil, nici nu se va mișca, pentru că racul înapoi se dă, broasca tot în sus saltă, iar știuca foarte se izbește și nimic nu isprăvește.
Desigur, e amar că nu există nicio speranță la o situație mai bună, deși chiar vreau să nu am dreptate. Chiar vreau. Dar, din anumite motive, se pare că pe aceeași greblă călcăm. Voi da doar câteva exemple. Când era la putere guvernul „cel mai democratic”, în țară a avut loc procesul de rezonanță împotriva lui Filat. El a fost condamnat pentru corupție și trafic de influență.
Vedeți, în întreaga noastră țară, deși una mică, a fost o singură persoană implicată în corupție și a beneficiat de trafic de influență. De ce am trăit rău? El a fost băgat la închisoare și am fi putut crede că am scăpat de corupție, dar, nu se știe de ce, nu s-a schimbat nimic în viața noastră.
Acum ar mai fi intentat un dosar penal în care este pus sub învinuire de îmbogățire ilicită fostul președinte al Curții Supreme de Justiție. Se pune întrebarea rezonabilă: cum adică, ceilalți s-au îmbogățit legal? Ce-i asta; o metodă specifică de intimidare: dacă nu vrei să părăsești postul de bună voie, vei pleca de nevoie? Nicidecum nu pot înțelege ce tip de sistem avem.
Dacă doar unul s-a îmbogățit ilicit, atunci de ce trăim rău? Și dacă nu e unicul, atunci de ce nu există alte dosare sau este un fel de bătaie cu vergile în public ca să se teamă ceilalți și să nu se bage unde nu trebuie sau să coboare din locul în care stau înțepeniți.
Același lucru este valabil și pentru „marele nostru cârmaci”, care, de asemenea, pare să aibă un dosar cu acuzații de spălare de bani, prin facebook este invitat la interogatoriu, iar el, de râsul curcilor, promite să se prezinte. Și apare aceeași întrebare: cum, numai el a spălat bani?
Cel mai probabil, toate acestea sunt doar un spectacol destinat naivilor ca noi, credulilor, celor care respectă conducerea, cu care te poți înțelege. Noi unii cu alții suntem răi, răzbunători, pe când guvernareaa o iubim.
Iar aceste doamne din Orhei, sau deja „pușcăriașe”, care au jefuit sistemul bancar din țară? Ei bine, cum să nu te indignezi că peste tot, la toate nivelele sunt atâția oameni deștepți, întreprinzători – așa spun ei înșiși despre sine când, chițcăind, urcă la putere – care nu au putut să-i dea peste mâini unei singure persoane corupte sau celui care s-a îmbogățit ilegal, precum și celui care a spălat bani? Unde naiba erau toți ceilalți? Unde? Iar aceștia „trag, întind, dar sacu stă neclentit,/ căci se trăgea neunit”.
