De prin anii 2014 sunt ca o pasăre călătoare prin țări străine. Am întâlnit moldoveni și români care indiferent de țara unde locuiesc și muncesc, au luat cu ei în valiza câte ceva din tradiția, cultura neamului nostru, se mândresc că sunt din Moldova sau România, iar alții nici nu vor să audă de țara lor de baștină.
Când plecați în țări străine mândriți-vă cu ceea ce aveți acasă, casa părintească, cu părinții și familia voastră, cu țara de unde ați plecat. Nu uitați că la sfârşitul călătoriei tot acasă vă reîntoarceți. Atunci când le vorbiți străinilor pe unde munciți sau locuiți de zeci de ani că țara noastră e săracă și tot nu-i bine: ,,e sărăcie, mizerie și neamul e bețiv, parșiv sau prost”, în ochii străinilor nu veți avea mai mare valoare, decât aveți voi ca om. Încercați să găsiți ceva frumos, bun și din cuibul de unde ați plecat. De acolo de la țară, unde umblai desculț prin ploaie și colb, unde mâncai fructele nespălate din grădina bunicii, unde furai cireșele vecinului și legai poarta la fete de Sf. Andrei prin sat. Acolo unde mama sâmbătă coace pâine, plăcinte cu brânză și măr sau vărzari cu cireșe negre.
Acolo unde colindai toate dealurile și colinele pentru fragi și mure și veneai seara acasă murdar ca noaptea. Acolo unde vara fugeai la scăldat și ajungeai la harbuzărie și îți îndulceai sufletul. Acolo unde iarna era frig de crăpau pietrele, dar nu mai plecai acasă, pentru că erai cu colindatul sau uratul pe la casele gospodarilor din sat. Sau mai bine la săniuș cu toți copiii din uliță. Acolo unde stătea luna și stelele cu tine la sfat, la fântână, tot așteptând să iasă acea domnișoară care ți-a furat somnul… Acolo unde te trimitea mama la școală, dar tu uitai să ajungi. Acolo unde întâlneai zorii cu camarazii de armată sau cu vreo domnișoara în deal la răscruce. Acolo unde stă dorul și te așteaptă la poartă, acolo unde și cerul e mai frumos și somnul e mai dulce. Acolo unde era pace, unde vorba era vorbă și omul – om.
