„Oferim cuvântul presei” sau „Presa nu vrea să ne spună câteva cuvinte?” – sunt fraze care, sinceră să fiu, nu mi le-am putut explica niciodată de când îmbrățișez această profesie. Deseori când asiști la diferite evenimente din domeniul politic, economic, cultural sau sportiv unii moderatori sau reprezentanți ai administrației locale, înainte de a le mulțumi participanților pentru pre-zență, când toți vorbitorii au spus tot ce au avut de spus, consideră că ar trebui să țină un discurs și ziariștii. O fi oare din respect? Vreau să cred acest lucru. Totuși suntem a patra putere în stat, iar noi în fiecare săptămână aducem informația în casele a peste 10 mii de cititori.
Și iată așa, cum ești atentă la cele spuse de vorbitori, cu tocul și caietul în mână, iar în alta cu reportofonul și aparatul de fotografiat, doar după eveniment urmează să pui pe foaie tot ce ai auzit, un oficial îți oferă încă și cuvântul. De cele mai multe ori, cu zâmbetul de buze, refuzi amabil, invocând cel mai simplu motiv – ne exprimăm punctul de vedere doar în paginile ziarului sau pe site-ul publicației. În acel moment mă gândesc: ce aș spune dacă aș accepta să vorbesc? Oare îi voi lăuda pentru buna organizare a evenimentului sau poate voi aduce câteva argumente despre impactul acestei activități asupra comunității, căci moderatorul, la sigur, nu îți oferă cuvântul pentru opinia ta critică.
Te convingi încă o dată că unii exponenți ai administrației publice așa și nu au înțeles care este misiunea unui reporter și, de fapt, a funcției lor. Sunt două lucruri care depind unul de altul – ei să fie deschiși cu ziaristul, să nu îngrădească dreptul la accesul liber la orice informație de interes public, astfel să asigure informarea corectă a cetățenilor. Dar cum să procedezi atunci când oficialii pur și simplu toarnă gogoși? Ai înregistrat discursul, parcă ai făcut notițe, dar când ajungi să înșiri pe foaie, nu ai ce scrie. A vorbit în linii generale, despre toate și mai nimic concret. Și cum la instabilitatea politică s-a mai adăugat și cea economică, de la tribună aleșii noștri ne asigură că totul este bine. Cu „siguranță” și cu „certitudine” ne spun că va fi mai bine. Când oare, nu vor să spună? E trist, când cei care reprezintă o instituție importantă, în timp ce înmânează cuiva o diplomă, fac glume de prost gust de parcă s-ar afla în pădure la frigărui sau la o ceașcă de cafea în bucătăria dânsului și presa nu ar fi alături. Îți zici: să scrii ce a spus sau totuși să treci cu vederea, nu pentru că dorești să îi lustruiești imaginea și pentru că nu respecți libertatea de exprimare, ci pentru că dorești ca la cititor să ajungă informația veridică și obiectivă, o informație utilă, fără a scoate în evidență aroganța, prostia și incompetența unora.
