Nu e nici primul și, din câte se pare, nu va fi nici ultimul editorial în care scriu despre gunoiul pe care îl lăsăm în urma noastră.
În 2015, 2016 și 2017 am simțit acut lipsa jocurilor de joacă, pentru copiii în vârstă de un an, doi, trei, în Ungheni. Într-un final s-au amenajat câteva, însă educația unora lasă de dorit. (Nu contează că cineva și-a câștigat dividende politice, important e că cineva s-a gândit că e necesar un spațiu cât de mic pentru cei mici).
În fiecare dimineață merg pe lângă un astfel de teren de joacă din cartierul Tineretului din municipiul Ungheni. Mă doare sufletul când văd coșurile pentru gunoi, dând pe afară de pline sunt. Nu aș avea un asemenea sentiment dacă nu ar exista la doar câțiva metri o platformă de la ÎM „AVE Ungheni” și putem să aruncăm în containere ambalajele de la un produs sau altul, pe care îl/le ronțăim noi sau copiii noștri, cu toate că ar trebui să ne deprindem că acasă se mănâncă și nu în spațiu public, dar asta e un alt aspect și altă chestiune de discuție.
Tot în acei câțiva metri vezi foi din caietele elevilor rupte ori desene ale copiilor. Părinții trebuie să-și educe odraslele că și eșecul poate impulsiona spre succes, dar nu să-i certe, ca într-un final acesta să rupă foile din caiete și să le lase mărturie pe acel teren de joacă.
Chiar dacă ne place să ne simțim copii, trebuie să conștientizăm vârsta și să nu urcăm pe atracții, strict destinate pentru copiii de până la 5 ani.
Se poate de procedat și altfel ca să ne învățăm să avem grijă de natură. „Italia, de exemplu –, situația este diametral opusă? Acolo gunoierii nu amestecă nimic și au aspectul unor funcționari zeloși care salvează, cu râvnă, planeta. Strictețea lor îi înfricoșează pe orășeni, iar amenzile date pentru colectarea improprie a gunoiului curg în valuri. Plătești amendă dacă pui gunoiul în tomberon la ore nepotrivite, dacă pui un sac în tomberonul greșit, dacă se rupe sacul, dacă nu ai legat sacul, dacă sacul nu este cel recomandat, dacă aduci tomberonul cu gunoaie nediferențiate pe jumătate plin și nu plin ochi, dacă uiți și nu îl recuperezi din stradă la timp. De fapt, este mult mai greu să nu iei amendă decât să o iei, iar abilitatea gunoierilor de a identifica infractorii colectării diferențiate, cu sprijinul poliției locale, descurajează orice neatenție. În Veneția, toți cei 15 locatari ai unui imobil respectabil din cartierul Academiei au trebuit să întâmpine colindul poliției pentru a face dovada că nu au în perete un smart-TV Panasonic cu diagonala de 152 cm, așa cum indica ambalajul stocat necorespunzător, adică nelegat fedeleș, lângă tomberoane. Culpabilizați de gunoieri și municipalități pentru consumul lor nesăbuit, în urma căruia rezultă prea mult gunoi, italienii muncesc jumătate de normă ca să facă curat după ei înșiși, având convingerea că, în acest fel, aerul pe care îl respiră este mai curat. („Gunoi de oraș” de Lorin Niculae, Dilema Veche nr. 928 din 20 – 26 ianuarie 2022).
Mie foarte mult mi-au plăcut spusele unei prietene, care e pedagog de formație, atunci când eu am felicitat-o de Ziua Profesorului: „De fapt, noi toți suntem pedagogi, pentru că avem menirea să ne educăm pe noi înșine și pe ai noștri copii”. Doar așa vom trăi într-un mediu curat și plăcut ochiului.
