Morala este mai exigentă decât dreptul (așa trebuie să fie și în realitate). Ea tinde, după cum spune Alex Weill (domeniul artelor), la perfecționarea absolută a individului. Îndatoririle care rămân în afara dreptului devin foarte stricte din punct de vedere moral: recunoștința, bunăvoința, iertarea, mila ș.a. Morala bate la fereastra sufletului și o penetrează cu ușurință răscolind „Eu-l” prin mustrarea de conștiință. În ce privește dreptul, el are la îndemână forța de constrângere a statului. De aceea, justiția și forța merg în tandem, în urma cărora s-ar obține „ce-i drept să fie puternic și ce-i puternic să fie drept”. Din punct de vedere al sferelor logice, ele se prezintă ca două cercuri concentrice – dreptul fiind cuprins în sfera moralei, el însuși reprezentând un minim de morală. Ar fi bine în contextul celor scrise și al situației social-politice în care ne aflăm.
