E revoltător să vezi cum, atunci când cineva ajunge să ocupe o funcție mai înaltă, începe să-și bată joc de subalternii săi. Este și mai trist să vezi cum aceste lucruri se întâmplă într-o instituție subordonată statului. Acolo unde funcțiile ar trebui să se câștige prin muncă și devotament, nu prin relații de „cumătrism” sau culoarea partidului.
V-ați imaginat vreodată cum arată o instituție în care angajații sunt rude între ei și altcineva nu mai are loc? Unde atunci când apare un străin trebuie eliminat cât mai repede cu putință? Ca nu cumva acestuia să-i miroase „putregaiul” sau să le dea peste cap planurile. Dacă v-ați putut imagina cele descrise mai sus, atunci cu siguranță că ați cunoscut cel puțin o situație asemănătoare. Și nu ar fi de mirare, fiindcă astfel de cazuri sunt des întâlnite în țara noastră.
Zilele trecute pragul redacției a trecut o educatoare de la o grădiniță din raionul Ungheni. Femeia ni s-a plâns nouă de conducerea instituției în speranța că o vom putea ajuta. După câte ne-a povestit, majoritatea angajaților grădiniței ar fi, de fapt, rude cu directoarea instituției. Din acest motiv nici măcar primarul nu ar fi susținut-o, deși părinții copiilor ar fi de partea ei. Cu părere de rău, noi nu suntem nici judecători și nici avocați. Nu putem fi decât martorii unor ilegalități, care ajung și pe la urechile noastre.
Situația femeii nu era una dintre cele mai bune. Trecută deja de prima tinerețe, fără un acoperiș deasupra capului și cu un copil de crescut, povestea educatoarei pare a fi unul dintre cazurile care inspiră milă. Nu și pentru cei care știu să profite de pe urma celor amărâți, care nu au „spatele” asigurat. Cu lacrimi în ochi femeia s-a destăinuit, povestindu-ne cum i-au fost încălcate drepturile, nefiind salarizată corect mai bine de doi ani. Cum i-au fost omise intenționat ore de muncă suplimentare. Mai mult decât atât, femeia nu s-ar fi gândit niciodată că directoarea unei instituții educaționale ar putea avea un vocabular neadecvat și un comportament grosolan. Pe lângă numele de „venetică” cu care a fost botezată încă de la venirea sa în localitate, pe parcursul celor 3 ani de activitate dânsa a fost numită în mai multe feluri, chiar în fața copiilor. Și toate acestea dintr-un singur motiv. Locul ei trebuia eliberat pentru o altă rudă a directoarei. Care deși nu are studii în domeniu, se pare că nu ar avea vreo importanță. Oricum educația copiilor se face acasă. La grădiniță copiii sunt aduși doar așa „de formă”.
În ceea ce privește educatoarea cu peste 20 de ani de experiență în domeniu, atunci ea ar putea alege drumul țărilor străine, pentru că în țara sa nu și-a găsit un loc.
