Se spune că cei mai frumoși ani ai noștri, anii copilăriei, pot fi comparați cu florile de păpădie, cu cireșe la urechi, cu gutuiele din poala bunicii. De aici, din copilărie pornesc toate, cei șapte ani de acasă îngrijiți și ocrotiți de cei care ne-au dat viață și precum ziua bună se cunoaște de dimineață, omul bun sau personalitatea unui individ se cunoaște din copilărie, din primii ani de viață. Dimitrie Cantemir spunea: „La vârsta copilăriei tale poți lega, sau apucături cu obiceiuri bune, sau rele, iar cele rele pe care le vei dobândi de copil, le vei moșteni până la bărtânețe”.
Recent privind o știre pe rețelele de socializare am rămas nedumerită, văzând cum o doamnă insulta un deputat responsabil de probleme sociale. Aceasta striga ca în gură de șarpe, debitând cuvinte murdare, injurii și insulte. Se posta în fața demnitarului, îngrădindu-i calea în incinta Parlamentului, ba chiar încerca să-l ia la pumni. Unele surse mai apoi au relatat că femeia avea probleme cu justiția, că ar fi avut datorii în instanța de judecată, urmare a cărui fapt ar fi rămas fără locuință. Un alt caz de manifestare a nemulțumirii a fost cel când un angajat al Agenției Naționale pentru Securitatea Alimentelor a urcat cu automobilul pe scările unei primării din țară. În comparație cu primul caz, ultimul a acordat pentru presă un interviu în care a invocat problema ce ține de calitatea dubioasă a produselor din carne pe care le consumă cetățenii.
Este de remarcat și un alt caz, pe lângă care nu putem trece cu vederea. Chiar dacă partidul „Șor” este scos în afara legii, acesta nu este scos încă din mentalitatea celora care îl susțin cu multă încredere. Pare a fi de râs, dacă nu ar fi de plâns, atunci când mergi pe străzile orașului tău și vezi un cort, în care niște doamne împart pliante și încearcă să atragă atenția trecătorilor. Întrebate de ce o fac, au răspuns sus și tare că îl susțin, că el nu este cel mai mare hoț și de ce n-ar fi acest lucru, dacă nici chiar colaboratorii de poliție nu le avertizează pentru aceasta. S-ar părea că în toate cazurile enunțate există careva probleme și potrivit acestora totul stă în puterea banilor. Analizând la rece, te gândești că poate există motiv de manifestare a nemulțumirii sau un mod de a percepe lucrurile, deoarece viața noatră e compusă din multe necunoscute, dar cea mai bună soluție, totuși rămâne a fi comunicarea.
Educația, bunul simț și gestionarea corectă a abilităților emoționale și a gândirii critice ar fi cel mai bun remediu în actul comunicării. În prezent tacticile comunicării și a comportamentului adecvat se cultivă în familie, școală și, nu în ultimul rând, cu participarea societății civile, a sectorului neguvernamental prin intermediul diferitor proiecte de educație civică. Obiectivele proiectelor implementate sunt unele mai variate decât altele- non-viloență domestică, non-violență verbală, comunicare efectivă, gândire critică, rezultatele, însă se mai lasă așteptate în societatea noastră.
Concluzia ar fi una, mai este mult de parcurs până vom însuși modelele democratice de conduită, capacitățile de comportament civilizat, delimitarea binelui de rău, care ne-ar ajuta să ne controlăm furia, frustrările, frica și alte emoți, lucruri ce ne-ar permite să vedem de după copac pădurea. Exprimarea emoțiilor în mod neagresiv și neimpulsiv, exercitarea autocontrolului în fața izbucnirilor emoționale, claritatea în lucrurile ce ne înconjoară ar fi niște calități benefice părților ce comunică pentru a reduce un conflict, pentru a vărsa lumină asupra unor lucruri și probleme stringente din societate.
