Mi se pare că niciodată de când sunt pe lume nu am văzut oameni atât de „inventivi” cum sunt politicienii noștri. Cum reușesc să mintă așa de frumos? Unul (dintre foștii) – dar toți au trecut prin aceeași școală – a fost întrebat din ce bani trăiește copilul lui peste hotare și cheltuiește sume exorbitante. Și el, fără a sta mult pe gânduri, răspunde că nu știe. Iar dacă copilul ar fi murit de foame, tatăl ar fi răspuns tot așa? Mi se pare că atunci când un funcționar „câștigă” nu mii de lei, ci, așa cum se spune, „bani nebuni”, atunci îi ascunde pe conturile părinților-pensionari, ale copiilor minori care cresc și folosesc banii de care părinții au uitat deja.
Un altul spune că o sumă imensă de bani pentru studiile copilului nu a dat cel la care v-ați gândit, ci Gicu. Acum stau și mă gândesc că n-ar fi rău dacă aș avea și eu un Gicu care să plătească bani în locul meu, iar eu nici de gând să nu am să-i întorc. Ce-i drept, lui Gicu i-ar fi mai ușor să plătească cheltuielile mele și ale altor cetățeni, deoarece sunt mai mici.
Toți foștii sunt așa, în toate privințele. De râs și de plâns. Iar noi ne tot gândeam de ce celor din Țările Baltice, din alte foste țări sovietice și socialiste, le reușește câte ceva, iar la noi, în condițiile cele mai avantajoase ținând cont de climă, de pământ și de oamenii harnici și răbdători, lucrurile nu merg și gata. S-a dovedit că timp de 30 de ani conducerea țării, indiferent de culoare, a lucrat numai pentru ea însăși. Acum rămâne să ne rugăm lui Dumnezeu ca și următoarele decenii să nu fie așa.
