Anul tigrului se vrea a fi un an puternic al schimbărilor. Acesta este motivul pentru care prima carte pe care am luat-o în mână în acest an este opera de o valoare incontestabilă a autorului francez Antoine de Saint-Exupéry – „Micul Prinț”. Cu siguranță, printre cititorii ziarului se numără o mulțime, care, cel puțin, au auzit de această operă.
Să spun mai exact de ce am ales „Micul Prinț” pentru acest început de an. În tumultul vieții de zi cu zi, se cere ca începutul a orice să fie inocent, pentru ca acest lucru să ne „consoleze” dacă va fi cazul. Inocența este motivul absolut pentru care am citit opera.
„Micul Prinț” este una din acele cărți care în spatele cuvintelor au ascunse înțelesuri pline de înțelepciune, înțelesuri pe care nu oricine le poate vedea sau înțelege, motiv pentru care, putem clasifica opera drept una absolută. În cazul acesteia, simplitatea aparentă propune opera pentru cititori de toate vârstele – copii, adolescenți și adulți. Întru totul adevărat este, deoarece, la fiecare etapă, același cititor o va înțelege diferit.
Antoine–Marie Roger, viconte de Saint–Exupéry a fost poet, jurnalist, aristocrat și romancier de origine franceză. Povestirea „Micul Prinț” este opera care l-a făcut cunoscut pe autor în întreaga lume. Lansată în anul 1943, la nici un secol de la apariție, cartea a fost tradusă în trei sute șaizeci și una de limbi. Este un aspect care denotă caracterul impozant al acesteia. Mai mult decât premiile ori fastul propriei persoane, ceea ce îl recomandă pe autor este însăși opera. Prin intermediul acesteia, a atins o latură sensibilă, sugerând existența permanentă a copilului din interiorul fiecăruia, care dăinuie de-a lungul întregii vieți. Viața autorului are foarte multe afinități cu opera pe care a scris-o. Aici vorbesc despre sfârșitul tragic pe care l-a avut, fiind dat dispărut în anul 1944, în urma prăbușirii avionului cu care efectua un zbor de recunoaștere deasupra Mării Mediterane.
După cum am menționat anterior, pentru prima dată, opera a fost lansată în anul 1943, fiind dedicată unui adult – Léon Werth, cu indicația „ …omul acesta are darul să înțeleagă totul, până și cărțile pentru copii”. Altfel, spus autorul a vrut dinadins ca cititorul să conștientizeze că „cei mari au început și ei prin a fi copii cu toții”.
Povestirea este conturată în jurul a două personaje principale: naratorul – personaj, care nu are nume, însă este asemănător cu autorul – o persoană care din cauza unor defecțiuni tehnice ale motorului avionului a rămas în mijlocul pustiului Sahara, și un copil apărut de nicăieri în mijlocul pustiului: „Vă închipuiți deci surpriza mea, când în revărsatul zorilor m-a trezit o năstrușnică voce de copil…”. Cel de-al doilea personaj este venit de pe o altă planetă, acolo unde locuia doar el, și unde avea trei vulcani și o floare pe care o îngrijea cu un bol de sticlă.
Cumva, povestirea poate fi privită prin două sensuri de desfășurare a acesteia: întâlnirea aviatorului cu Micul Prinț și elucidarea misterelor acestuia; și viața plină de descoperiri a Micului Prinț, care a călătorit prin șapte planete diferite, cea din urmă fiind Pământul. Această călătorie a venit în urma dorinței de a descoperi lucruri noi. Astfel, Micul Prinț a ajuns pe planeta unde guverna un rege; pe o alta a întâlnit un vanitos; mai apoi a dat peste un om care bea foarte mult; a dat de un businessman; de un lampagiu care tot aprindea și stingea felinarul; de un geograf; și în cele din urmă, a ajuns pe Pământ, loc în care a descoperit cât de ciudate sunt vietățile acestei planete și imensitatea acesteia. După cum observăm, fiecare dintre cele șase planete este reprezentată de un tip uman. Acest lucru sugerează preocupările din viața adultă a omului, atunci când fiecare este axat pe ceva anume și uită de ceea ce este mai important – fericirea și inocența sufletului.
Pe întreg parcursul operei am descoperit secvențe care fac aluzie la viața de adult în comparație cu viața de copil. Una dintre cele mai relevante este însăși începutul operei, unde autorul povestește despre desenul cu șarpele boa care înghite un elefant, desen văzut de adulți drept o simplă pălărie: „Dacă întâlneam pe cineva ce-mi părea mai cu scaun la cap, îl supuneam unui examen. Îi arătam desenul… De fiecare dată însă primeam același răspuns: ”E o pălărie””.
Întâlnirea dintre personaj și Micul Prinț o văd ca pe o „regăsire” a propriului eu al personajului, la mulți ani distanță. Povestirea este conturată de o mulțime de cugetări, care pun pe gânduri cititorul și îl fac să contempleze asupra lucrurilor importante din viață: „Oamenii nu au timp să cunoască și altceva” – în sensul în care pe ei îi interesează doar superficialul, nu și esența lucrurilor; „… nu vezi bine decât cu inima.
Ochii nu văd esențialul” – iarăși în sensul în care adulții sunt superficiali cu lucrurile și nu caută să vadă ceea ce cu adevărat contează. Asemenea acestor gânduri sunt o mulțime în operă, însă, ca să fiu pe aceeași lungime de undă cu autorul, trebuie să ai ochii sufletului deschiși pentru a le putea vedea, înțelege și însuși. Toate acestea se găsesc în cele 27 de capitole, cuprinse în 64 de pagini ale ediției pe care o am eu.
Rezumând ideea care conturează opera: Micul Prinț este despre inocență și despre trezirea copilului care stă în adultul din noi. Nu îmi amintesc dacă am citit cartea în copilărie, însă acum, această primă lectură din acest an m-a pus pe gânduri mult, și uneori am fost în poziția în care reciteam de câteva ori capitolul ca să reușesc să intru în esența acestuia. Sunt însă sigură că data viitoare când o voi citi, poate mai devreme, poate peste câțiva ani, atunci când o voi citi copilului meu, voi avea parte de o lectură mult mai profundă, întrucât acum, sper că am înțeles măcar jumătate din ceea ce a vrut să spună autorul. Ficțiunea acțiunii îmbinată cu profunzimea spirituală a realității, oferă o valoare incontestabilă operei.
În cele din urmă, dragă cititor al „Unghiul”, din suflet Îți recomand cartea; iar dacă, poate cumva nu vei reuși, recitește articolul și imaginează-Ți opera; iar de fiecare dată să Îți amintești de copilul care stă ascuns în sufletul Tău.
