Dacă veți avea posibilitatea vreodată să mergeți la vreun eveniment în satul Pârlița, atunci neapărat veți vedea și lucrările din mărgele de câțiva milimetri ale Marinei Mostovei, care formează un imperiu întreg al frumuseţii.
— Spune-mi pe scurt: cine e Marina Mostovei?
— Ce pot să zic despre mine? Am absolvit gimnaziul din Pârlița. Din lipsă de bani nu mi-am continuat studiile. M-am căsătorit, am doua fete, le educ de una singură. Din cauza problemelor din familie, am trecut printr-un divorț, mi-am găsit un sprijin și alinare în lucrul cu mărgelușele.
— Marina, spune-mi, te rog, de unde ai această pasiune pentru lucrul cu mărgele și de cât timp?
— Undeva de vreo 5 ani. Am văzut un filmuleț pe internet întâmplător despre o fată din Rusia care făcea lucrări din mărgelușe de câțiva milimetri. Mi-a plăcut și m-am gândit de ce să nu încerc și eu acest meșteșug. Atunci eram în concediu de maternitate și aveam timp liber. Cât de paradoxal nu ar părea, dar îi țin minte până acum numele — Svetlana Speghina, ea a devenit un fel de mentor virtual pentru mine.
— Ai mai participat la vreo expoziție ori un alt eveniment public sau cel de la muzeul din Pârlița e primul?
— Până la muzeu am mai luat parte și la alte evenimente organizate de Casa Raională de Cultură, Primăria municipiului Ungheni. Au fost câteva și la Chișinău.
— Cine te-a descoperit și în ce împrejurări?
— Primele lucrări le-am făcut pentru familie și prietenii mei, iar apoi de vânzare. Până într-o zi cineva i-a spus directoarei Casei Raionale de Cultură din Pârlița despre mine și de atunci sunt invitată la evenimente publice. Cred că deja sunt trei ani.
— Mai ai și alte pasiuni în afară de lucrul cu mărgele?
— Fac tot lucru hand-made, doar că din alte materiale, e vorba de mărțișoare, accesorii de prins părul pentru fetițe.
— Care a fost prima ta lucrare și dacă o mai păstrezi și ce sentimente îți trezește când o privești?
— Prima a fost un copac. Un mesteacăn, mai exact. Și îl mai păstrez până acum. Atunci când îl privesc, trăiesc un sentiment plăcut, pentru că această primă lucrare m-a impulsionat să merg mai departe, fiindcă oamenii, când o vedeau și o văd, îmi spun că e foarte bine realizată.
— În familia ta mai sunt pasionați de lucrul manual?
— Nu, numai eu fac, dar mă sprijină moral, spunându-mi mereu că fac lucruri frumoase și să mă strădui și mai departe să am succese.
— Spune-mi dacă ai primit vreo comandă mai complicată și unde?
— Au fost două și chiar din Pârlița am primit comanda. A fost un copac de un metru, la care am lucrat o lună de zile, apoi o floare combinată cu mai multe culori. Floarea a costat 300 lei, iar copacul — 1300, fiindcă a fost mai complicat. Trebuia să fac toată tulpina din ghips, să o modelez ca să fie aproape ca naturală
Vreau să menționez că pentru copac am utilizat aproximativ 3 kilograme de mărgelușe, asta ar însemna, numărându-le, 25 de mii.
— Ai făcut broderia cu mărgele și pe haine sau ai încercat să faci icoane ori orice alt tablou?
— Da. Am făcut și icoane. Pe haine nu am încercat… încă. (zâmbește).
— Ce este mai dificil să realizezi – o floare, o bijuterie sau o icoană?
— Pentru mine a fost mai dificil să realizezi icoana și copacii. Îți trebuie o doză dublă de inspirație și iscusință.
— Cât timp îți ia să faci o lucrare?
— Dacă e una mică, undeva 2-3 zile, dar dacă e una mai mare și mai complicată poate să dureze de la două săptămâni până la o lună.
— Când găsești timp pentru a confecționa obiectele din mărgele, doar mi-ai spus mai sus că ai două fete mici și le crești de una singură?
— Lucrez atunci când acestea sunt la grădiniță.
— Dacă ai fi avut posibilitate să faci studii, ce meserie ți-ai fi dorit să însușești?
— Cred că tot ceva ce e legat cu lucrul manual.
— Cum se promovează un meșter popular la sat?
— În Pârlița se organizează evenimente de anumite sărbători la care vin oaspeți din afara localității, mă promovez și pe rețelele de socializare.
