Mariana Brânză: „Un părinte de tripleți înmulțește totul la trei!”

— Atunci când am vorbit pentru prima oară la maternitatea din Ungheni, se întâmpla la 11 septembrie 2017, mi-ați spus, și tu și soțul, că nu ați știut cum să reacționați la vestea că veți avea trei copii. Care e dispoziția după un an de zile de când au apărut în viața voastră aceste trei minuni?
— E foarte bună, chiar dacă înseamnă să triplăm sarcinile, să auzim trei copii care plâng concomitent sau râd, să fugim după trei… Un părinte de tripleți înmulțește totul la trei! (zâmbește).

— Primele trei luni din viața unui bebeluș se consideră a fi cele mai dificile atât pentru copil cât și pentru părinți, pentru că atunci sunt la ordinea de zi colicile, ce înseamnă plânsete infernale. Voi cum le-ați depășit?
— Da, o întrebare bună! Într-adevăr, primele trei luni au fost foarte dificile pentru noi, deoarece până la această vârstă am alăptat și natural, și artificial, adică le-am dat lapte praf. Astfel, nu reușeam bine să închid ochii că iarăși trebuia să le dau mâncare și să le fac masaj la burtică…

— Cine v-a ajutat în tot acest timp? Părinții, rudele, ați angajat dădacă ori v-ați descurcat singuri?
— Mama mea m-a ajutat și mă ajută în continuare foarte mult. Sunt zile în care rămân de una singură cu micuții, e greu, dar încerc să facem față acestor minunății (zâmbește).

— Cum se simt copiii, fiindcă acum un an în presa națională au apărut știri că unul dintre ei, și dacă nu greșesc era vorba de Vlăduț, ar fi fost transportat la Chișinău în stare gravă?
— Am trecut prin încercari grele, nu mai aveam puteri. Îi mulțumesc soțului Petru pentru sprijin, echipei de medici de la Institutul Mamei și Copilului pentru curaj și susținere, care ne-au salvat copiii. Acum se simt bine. În curând aniversăm un an, încep să meargă, să rostească mai multe cuvinte.

— Cum decurge o zi obișnuită din viața voastră?
— O zi la tripleți începe la ora 6.00, atunci când se trezesc. Apoi, urmează dejunul, joaca și multe năzbâtii. Vreau să vă spun că sunt foarte curioși, caută peste tot, mai ales în dulapul cu haine, plimbări lungi. Cam asta e o zi de-a lor. Pentru mine e deja mai încărcată, deoarece eu pregătesc mâncare, fac curat după ei și tot eu sunt cea care îi scoate la plimbare, soțul fiind plecat la serviciu.

— Cum e să fii părinte de tripleți în Moldova?
— Super întrebare! E tare dificil să fii părinte de tripleți, gemeni și chiar al unui copil în Moldova. E ceva frumos, dar foarte și foarte greu. Un real ajutor pentru părinți ar fi dacă medicina ar fi un pic mai dezvoltată sau dacă unii specialiști și-ar cunoaște bine profesia, pentru că noi ne-am confruntat cu situații de genul în care am întrebat de medici despre o suspecție de boală și ei s-au uitat cruciș la noi, dând impresia că aud prima dată de această maladie. O altă problemă e și cu laptele praf, dat în baza unei prescripții medicale de la medicul de familie, în mod gratuit. Dacă conform unei decizii se oferă 8 cutii de amestec într-o lună pentru un copil pe o perioadă de la 0-12 luni, atunci noi nu am beneficiat de această înlesnire. Ni s-a oferit până la 4 luni lapte praf și atât. La o perioadă de 6 luni m-am adresat iarăși în privința hranei, mi s-au oferit 2 cutii de 300 grame. Explicația a fost: „Nu sunt bani alocați de către Consiliul Raional Ungheni”.Și stiți, cel mai urât a fost cât copiii erau mici și trebuiau să primească un anumit tip de lapte, spre exemplu „HIP nr. 1”, ei îmi ziceau că au nr. 2, care trebuie să-l primească de la 6 luni. Acum invers, îmi zic că în stoc este nr. 1 și deja nr. 2 nu e. M-am adresat la Oleg Belbas, directorul Agenției Teritoriale Vest a Companiei de Asigurări în Medicină, care în prezența mea l-a sunat pe șeful Centrului de Sănătate Pârlița și l-a rugat să facă schimb de hrană cu alte centre, pentru a-mi putea da laptele corespunzător vârstei copiilor mei. Au trecut 2 săptămâni și nimic. Noi mai avem un pic și facem anul, atunci îmi vor zice – nu se mai poate elibera gratis.

— Care a fost cea mai amuzantă experiență trăită alături de tripleți?
— Cele mai amuzante sunt: când mănâncă și când au început să se târâie. Merg în ordinea în care s-au născut, unul după altul, la fel și când îi hrănesc, se respectă între ei (zâmbește).

— Au caractere diferite sau mai au și unele trăsături comune?
— Doi dintre ei au același caracter – Sofia și Vlăduț. Ionela e cu totul diferită, obține cam tot ce vrea. A rămas neschimbată, fiindcă de la naștere e cea mai îndrăzneață.