Parlamentul Republicii Moldova, în seara de 24 august, a fost iluminat în culorile steagului Ucrainei, în semn de solidaritate cu țara vecină, care și-a marcat Ziua Independenței.
Ca de fiecare dată, unii au lăudat, alții au criticat acțiunea conducerii. Un lucru destul de normal ca într-o societate să existe opinii diferite. Totuși, cel mai mare val de critici a venit după ziua de 27 august, atunci când Republica Moldova marchează Ziua Independenței. În acea zi, Parlamentul nu a fost iluminat în culorile tricolorului. Internauții au criticat mult acest gest, iar postările la acest subiect pe rețelele de socializare au fost distribuite intens. „Ucraina ar fi independentă, însă Moldova nu” – concluzia unora care au criticat gestul neiluminării Parlamentului.
La fel cu o reacție de critică a venit și un fost premier de țară. Tot acest val de critică a avut și efect, iar postările cel mai probabil au fost citite și de actuala conducere, încât la 31 august când marcăm Ziua Limbii Române, Parlamentul Republicii Moldova a fost iluminat în culorile drapelului de stat: roșu, galben și albastru.
Dacă nu se vorbea despre asta ar fi fost Parlamentul iluminat în culorile tricolorului de Ziua Limbii Române? Critica mereu a fost bună, dacă aceasta este constructivă și nu se rezumă la nivel de bârfe și nu este folosită în interese personale. Proverbul „Dacă tăceai filosof rămâneai”, era benefic în vremea regimurilor totalitare, când orice critică adusă conducerii putea fi pedepsită drastic. Atunci conducerea dorea o societate care „tace și face”.
Acum în democrație fiecare părere/opinie își are locul ei. Să gândești uneori greșit nu este rușinos, însă să nu te exprimi deloc este uneori vicios.
În ultima vreme tot mai mulți demnitari nu acceptă critică în adresa lor din cauză că această critică nu vine de la oameni integri. Un lucru total greșit, atâta timp cât opinia unui cetățean indiferent de viziunile lui politice este bine argumentată, aceasta are dreptul la viață și de ea trebuie să se țină cont. Toată lumea face greșeli, este un lucru pur omenesc, greșelile însă trebuie conștiincios recunoscute de cei care le-au comis.
Observ de multe ori așa o tendință la moldoveni, când se fac întâlniri publice între cetățeni și autorități, cetățenii ori nu se prezintă, ori nu pun întrebări incomode sau nu vor să vorbească deschis despre problemele lor, nu că acestea nu ar exista. Atunci când cetățenii nu au întrebări autoritățile își fac concluzia că totul este bine. Ne este mai ușor să vorbim pe la spate, să ne spunem necazurile prin postări scrise pe internet. Aici își are loc vorba „Hârtia nu roșește” căci uneori pe hârtie poți să spui ceva ce de regulă într-un dialog formal nu o poți face. Când vom crește spiritul civic, când vom cere socoteală de la cei responsabili, când vom semnala unele inegalități, atunci cu siguranță vom trăi mai bine. Spiritul civic trebuie să fie format în familie, copiii să se manifeste deschis, să comunice cu părinții despre orice. La școală copiii să nu le fie frică să pună întrebări, multe întrebări.
