Într-adevăr, mă tem. Și cum să nu mă dezamăgesc dacă deschid televizorul și văd cum șeful guvernului, spilcuit și mulțumit de sine, spune că iată când a fost la memorial în ziua de doliu, oamenii veneau și îi mulțumeau pentru reforma sistemului de pensii. Mă întreb, la care memorial și în ce țară a fost, ce oameni se apropiau – poate colegii din partidul de guvernământ, poate de la guvern, parlament?
Dacă numai el ar cânta ca privighetoarea ar mai fi cum ar fi, însă toți din lista de mai sus, de îndată ce văd sub nas un microfon al vreunui post de televiziune sau urcă la tribună, încep să ne spună cât de bine trăim. Ciudat, de ce noi nu simțim acest lucru? Câte ni s-au spus, câte reforme s-au realizat, iar noi nu simțim îmbunătățirea nici în ruptul capului. Dar cine știe, poate ei, când spun că avem o viață bună și trăim bine, se au în vedere pe sine?
Nu știu ce părere aveți, dar eu am încetat să-i cred pe acești „europeni” și „euroasiați” care cântă ditirambi guvernării lor, dar în realitate fac pentru sine înșiși. Și la putere ajung cu acest scop. Deși, trebuie să recunosc, sunt niște născocitori excelenți. Orice se întâmplă, ei o vor prezenta în așa fel, o vor suci așa că te vei minuna. Un miliard de euro a dispărut din bănci și se pare că nimeni nu este de vină, nimeni nu știe nimic, nimeni nu a semnat nimic. Pe unul dintre fârtați l-au „devorat” și nici în gât nu le-a stat, iar acum se spală pe mâini ca Pilat. În același timp, râzând, informează poporul credul că furtul secolului iată-iată va fi descoperit, sunt intentate vreo două sute de dosare în privința participanților și complicilor și de îndată ce vor traduce în limba română rezultatele faimosului Kroll tuturor hoților le va veni sfârșitul.
Iar când instanța noastră, cea mai umană, cea mai echitabilă și cea mai independentă judecată, a adoptat în privința alegerilor din capitală o hotărâre de care, se pare, nimeni și niciodată nu a adoptat, conducerea de vârf a țării a fost din nou mai catolică decât Papa de la Roma: noi nu ne implicăm în verdictele sistemului judiciar, deși se poate presupune că nu știe cum să iasă din rahatul în care s-a băgat. Și noi cu ei.
Cred că Uniunea Europeană privea la trăsnăile factorilor de decizie cu gura căscată și nu era în stare nici să înțeleagă ce se întâmplă, nici să dea vreun sfat. Dar când în mica, primitoarea noastră Moldovă cu oameni atât de harnici, creduli și răbdători a fost călcată în picioare democrația, bătrâna Europă n-a mai putut răbda – pentru ea democrația e mai presus de toate (ha-ha-ha). Și șefii noștri deștepți și înțelepți – ce-i a lor e a lor – au luat și au acuzat oficialii europeni că ei îi înțeleg greșit pe „eurointegratorii” noștri care vor continua aceeași cale. Cu alte cuvinte, ne-am supărat pe Europa, dar tot la ea ne ducem, numai de nu ne-ar închide ușa în nas.
Acum, funcționarii de cel mai înalt nivel, inclusiv cârmaciul partidului, vor flirta cu poporul înainte de alegerile parlamentare. Deja au început.
