Nu îmi amintesc când ultima dată am asistat la vreun eveniment la care să nu fi participat oficialităţi. O fi tradiţie sau necesitate impusă de cineva ori pur şi simplu e un motiv de recunoştinţă. În mare parte, atunci când scriem o ştire, iar oficialităţile sunt prezente, dânşii, desigur, aşteaptă o reacţie din partea ziariştilor. Şi nu cumva să îndrăznim să nu îi pomenim, doar au fost, au asistat, au rostit discursuri. Fie şi repetat de zeci de ori, doar publicul este mereu unul diferit. După aceste evenimente, deseori rămâi cu o notă amară în gând şi suflet: doar nu au spus nimic nou sub soare. În schimb, în acest timp ai învăţat care sunt ticurile verbale ale persoanelor de rang înalt. Iată că distinşii domni sau doamne nu se pot despărţi de expresiile „cu certitudine”, „deci”, „cu siguranţă”, „care va să zică”, „exact”, „vă asigur”… Mai nou este că unii s-au obişnuit cu rolul de oficialitate, că au devenit în patru ani atât de credincioşi, încât nu obosesc să repete încontinuu – domnul să ne ierte şi că slujesc doar poporului.
Sincer vorbind, am avut o deosebită satisfacţie de la evenimentul organizat recent la Sculeni. O seară minunată, în compania muzicii clasice, cu artişti de peste hotare şi fără discursurile plictisitoare ale oficialităţilor. Poate că nu au fost invitaţi, poate că au avut motiv să lipsească, doar că în centrul atenţiei de data aceasta a fost publicul de la sat şi oaspeţii de peste hotare. Un alt eveniment, dar organizat deja în oraşul Ungheni, a adunat la masa de sărbătoare oamenii de afaceri. Şi aici evenimentul s-a desfăşurat fără plecăciuni către autorităţi. Iarăşi, în centrul atenţiei s-au aflat cei care muncesc, achitând la timp impozitele şi taxele locale. Nu am putut să nu remarc însă discursul rostit de către un invitat de onoare, consulul României în Ungheni. Cred că alocuţiunea lui a fost memorizată de fiecare dintre cei prezenţi, căci a fost una perfectă, cu fraze sistematizate, rostite cu intonaţie, cu câteva pilde din istorie, citate corect. Poate anume aşa trebuie să fie desfăşurate toate evenimentele, de orice natură, fără plecăciuni şi discursuri plictisitoare ale unora care cred că sunt trimişii cerului, fie chiar şi pentru patru ani. În cazul în care rolul oficialităţilor totuşi este important, atunci să fie buni şi să pregătească astfel de discursuri care să ne surprindă, să capteze atenţia tuturor, iar noi, ziariştii, să aveam marea plăcere să îi cităm ori de câte ori este nevoie.
