Care e răspunsul de mulțumire celor veniți la 1989 în PMAN și сare s-au rugat în genunchi, au strigat că Limba Română este limba noastră, la ea acasă. După 33 de ani de liberate, când nimeni nu-ți interzice să vorbești în limba lui Eminescu, la auzul urechelor se vorghește păsărește, mojicește… Nu rămâne în umbră nici fala moldoveanului „poliglot” – rolul coanei Chirița le place multora să-l joace, coborând în așa mod de prost gust frumoasa limbă română în subteranele tenebre ale exprimării. Contaminarea limbii noastre „cu barbarisme estice, cu englezisme vestice” nu este cel mai mare pericol. Ceea ce este „strașnic”, adică dăunător, este lipsa de atitudine, simțul pe care ar trebui să-l avem pentru Limba Română nu doar la 31 august, dar în fiecare zi. „Limba românească, scumpă Carte de boierie a unui neam călit de focul multor încercări de pierzanie!”. (I. L. Caragiale).
