Acesta este parcursul multor tineri moldoveni. Au învăţat 12 ani. Poate nu chiar strălucit, însă BAC-ul au dat, cu stres sau fără, dar au susţinut. Acum urmează marea dilemă. Încotro? La mama în Italia sau la tata în Rusia?
Desigur, acei părinţi care îşi suflecă mânecile muncind de cu zori prin gospodăriile străinilor vor avea grijă ca odraslele să fie acceptate la studii în universităţi. Să obţină o profesie văzută şi să nu fie nevoiţi să slugărească străinii peste hotare. Vor trimite bani periodic ca aceştia să aibă parte nu doar de studii, dar şi de condiţii bune de trai, să nu fie privaţi cumva şi de distracţii.
Vor face tot posibilul ca ai lor copii să capete o profesie şi părinţii care muncesc aici, în ţară. Chiar dacă salariul mic puţine posibilităţi le oferă, ei vor vinde vaca, calul, vor contracta un credit, dar Ionică sau Maria vor deveni studenţi. Totul pentru copilul lor. Să trăiască mai bine, mai cu puţin stres. E ceva firesc, când doreşti ca urmaşii tăi să aibă un alt destin, să fie mai îndestulaţi, să fie mai cu carte. Şi iată că mândria părinţilor e student.
Va ajunge şi anul de absolvire, cu multe emoţii la examene, cu bani strecuraţi în carnetul de note. Dar uite că fiul sau fiica sunt posesori de diplomă de licenţă. Acum, pare-se, lumea e la picioarele lor. Juristul va activa câţiva ani într-o companie privată, va căpăta experienţă, iar curând va aplica şi pentru a obţine licenţa de avocat, fie că va fi promovat în funcţie. Ce fericire pe capul părinţilor! Copilul lor e avocat sau şef al unui serviciu, structuri. Toate parcă decurg conform planului. Dacă însă nu am trăi în Moldova…
Aici destinul şi locul de muncă bine plătit îţi este asigurat doar dacă mama sau tata e deputat, politician, ministru sau un membru activ de partid. Chiar dacă odraslele nu au ros cărţile în liceu sau la facultate, lor li se păstrează locuşoare bune în diferite structuri. Ori li se va inventa un post, doar pentru aceea că părintele e mare mahăr.
Restul se vor strădui să supravieţuiască, activând funcţionar în vreun minister, aceasta în cel mai bun caz. Dacă nu chiar la casieria unui supermarket. Din păcate, acesta este parcursul absolvenţilor noştri, mulţi dintre care ar fi devenit buni specialişti, dacă n-ar fi puşi la zid de sărăcie şi inechitatea socială. Poate chiar ar fi contribuit la deconspirarea jafului secolului, doar banii furaţi au fost puşi pe umerii poporului ca să-i întoarcă. Dacă n-ar fi dorinţa de a câştiga, de a avea un trai decent… Unde în altă parte dacă nu în Italia, Spania sau în alte ţări îndepărtate?
Şi la rândul lor, absolvenţii de ieri au copii, care vor continua destinul părinţilor, fiind privaţi de căldura sufletească. Vor creşte cu buneii, care dimineaţă de dimineaţă îi vor duce la grădiniţă şi vor fi cei cărora li se vor dedica poezii şi cântece la matinee şi serbări şcolare. E soarta sutelor şi miilor de moldoveni care nu sunt fii de parlamentari şi nu se distrează prin Elveţia, ei acolo sunt vânzători sau îngrijitori cu licenţă de medic, jurist sau profesor.
