Astăzi legumicultura în raionul Ungheni reprezintă o ramură importantă, care asigură populația cu legume crescute atât în sere cât și în sol deschis. Pentru a asigura o protecție mai bună a plantelor, unii legumicultori aleg să crească legumele în sere. De cultivarea lor în câmp deschis se ocupă tot mai puțini producători agricoli, pentru că acest lucru implică mai multe cheltuieli, spun cei care au practicat acest lucru. Daca pe timpuri SRL ”Prog-Agroter” din Valea-Mare avea suprafețe extinse de legume, astăzi aici acestea se cultivă doar pe 6 hectare.
Agronomul-șef Gheorghe Talpă spune că legumicultura e o ramură tradiționalăla, acum suprafața constituie 6 hectare, dintre care 5 sunt cu tomate, restul fiind ocupate de ceapă, harbuji și fasole: ”Cultivăm soiul ”Perselpil”, un soi olandez, care este destinat pentru marinare, tomat-pastă și suc, folosim irigarea prin picurare, cu ajutorul căreia noi avem posibilitatea să mai dăm și hrană suplimentara la rădăcina plantelor, așa-numita fertigație.
Dispunem de sursă autonomă, instalată pe malul râului Prut. Dacă în anii pecedenți gospodăria era cel mai mare producător și furnizor de legume din raionul Ungheni, astăzi suprafețele au scăzut considerabil”. Anual gospodăria furnizează 5oo de tone de tomate, iar la moment această cifră este cu mult în descreștere din cauza lipsei de întreprinderi de prelucrare a legumelor în raza raionului. Acest lucru vine să-l confirme directorul Iurie Vrabie: ”Din păcate, fabricile de conserve le putem număra pe degete, iar la Ungheni a fost distrusă, în Nisporeni nu există, la fel e situația în Calărași și Fălești. Închipuiți-vă ca în regiunea aceasta nu avem nicio întreprindere de prelucrare a legumelor. Fabrica de la Soroca, bunăoară, unde vindem producția de tomate, se află la o distanță de 200 de kilometri de Ungheni, astfel cheltuielile fiind foarte mari la transportare, dar se vede că nimeni nu analizează și nu conștientizează lucrurile respective și de aceea avem situația pe care o avem”.
Că situația este una complicată o confirmă și șeful Direcției Agricultură și Alimentație, Viorel Scutaru, care spune: „Cu siguranță, se simte această problemă și ar fi necesar să avem aici, la Ungheni, o întreprindere de procesare a legumelor, deoarece transportarea costă scump. Atâta timp cât persistă starea respectivă de lucruri producția agricola se comercializează prin piețe și magazine mari. Ar fi fost oportun să fi avut o fabrică de procesare aici, astfel și suprafețele de legume ar fi fost extinse considerabil”. În caz că nu schimbă nimic, Iurie Vrabie declară următoarele: ”Vom vedea care vor fi relațiile noastre cu fabrica de la Soroca în acest an, dacă o să avem posibilitate o să mai lucrăm, dar dacă nu – atunci e ultimul an când ne mai ocupăm cu creșterea legumelor în câmp deschis”.
Agronomul-șef Gheorghe Talpă susține că ar fi bine ca ramura să fie dezvoltată, fiindcă tomatele crescute în câmp deschis sunt mai ecologice în comparație cu cele din sere ce sunt forțate cu diferiți fertilizanți, dar din păcate nu există piață de desfacere. La moment de creșterea legumelor în această gospodărie se ocupă circa 40 de angajați pentru care, potrivit agronomului, s-a și păstrat ramura, întrucât creșterea legumelor în câmp deschis necesită multă muncă manuală.
Deși agricultura ecologică în Republica Moldova are un potențial enorm, aceasta nu este valorificată la un nivel înalt.
Pentru a avea un produs ecologic pur agricultorii din Valea Mare folosesc soiuri de selecție bună și tehnologii performante. Iurie Vrabie concluzionează în această privință: „E clar că legumicultura în câmp deschis nu prea are viitor, dar ar trebui să dezvoltăm legumicultura în câmp protejat, în sere, însă iarăși, pentru a construi sere, se cer foarte mari investiții. Legumicultura este unica ramură, care se poate de restabilit într-un an de zile și totodată putem să creăm zeci și sute de locuri de muncă pentru oamenii de la sat, numai dacă am avea și susținerea statului”.
