Râul Delia, afluent al râului Prut, s-a format singur (natural) de secole, izvorând dintre dealurile orașului Cornești, fiind alimentat de apele provenite din zăpezi, ploi, ape aflate la suprafața pământului și ale pâraielor adiacente traseului șerpuit, сe în timp au format albia râului. Sursele de apă ce alimentează râul Delia sunt izvoarele ce își au originea din zona Culei, venind în Bumbăta, unde mai completează 3 izvoare ce alimentează iazurile, ca mai apoi toate să fie revărsate pe cursul râului de bază. Afluenți ai râului Delia sunt izvoarele din s. Romanovca, s. Agronomovca, s. Teșcureni, s. Pârlița. De-a rândul secolelor acest râu a potolit setea și a alinat dorul și durerea multor oameni ce locuiau de-a lungul lui. Bunicii spun că râul avea floră și faună bogată, o îndeletnicire era prinderea peștelui din râu, fiind o sursă de existență și alimentație. Pe timpuri, acest râu avea o albie care nu putea fi trecută în înot pe cealaltă parte a malului, ci doar cu luntrile. Țăranii de pe moșia Pârliți, care erau împroprietăriți și aveau pământuri pe celălalt mal, treceau grânele cu desagii puși pe luntre pentru a fi aduși acasă.
Proveniența denumirii râului are mai multe variante cum ar fi:
• termenul greco-roman „deliu” ce semnifică „râu, râuleț, trecere”;
• denumire provenită de la lacul de acumulare din regiunea Ungheni deal, cu denumirea veche de Delia;
• de la prenumele tânărului morar, feciorul unui boier ce se ocupa cu morăritul.
O legendă spune că denumirea râului Delia provine de la numele unui morar chipeș, nalt, un adevărat voinic, ce locuia pe moșia vecină, în apropierea actualei localități Romanovca. Pământurile de unde începe a curge izvorul acestui râu șerpuit Delia aparțineau unui boier înstărit care se ocupa cu morile de vânt și apă, ce avea un fecior pe nume Delea, considerat o mândrie a familiei.
În acele timpuri flăcăii de pe altă moșie aveau dreptul de a petrece timpul la șezători, la hora satului, dar nu și pentru a se căsători cu fetele de pe altă moșie, dar dragostea nu are hotare și flăcăul Delea cunoaște la o șezătoare o tânără fată de pe moșia unui gospodar din Pârliți, însă părinții ambilor tineri se împotriveau să se căsătorească.
Atunci, tânărul Delea a plecat de pe moșia tatălui său, la hotarul dintre Pârlița actuală și Agronomovca, unde și-a construit o moară de vânt fiind conectată și la apa râului, toți locuitorii satelor din jur veneau să-și facă făină la această moară, fiind cea mai puhavă și pâinea creștea precum dragostea tânărului către fată.
Într-o bună zi, un țăran mai în vârstă, venind la moară, l-a sfătuit s-o fure pe tânăra ce îi era dragă. Delea așa și a făcut. Furând-o, a dus-o la moară și a făcut-o gospodină în casa lui. Se iubeau atât de mult, încât toată lumea din jur îi admira cu mult drag, bucurându-se pentru ei.
După un timp dorul părintesc, ce-i apăsa în piept ca o piatră pe părinți, i-a convins să accepte căsătoria tinerilor, venind la moară pentru a-i blagoslovi.
După blagoslovire și cununie s-a schimbat și tradiția: flăcăii se puteau căsători cu fetele de pe alte moșii.
Mulți ani au trăit Delea cu soția și în toți acești ani zgomotul morii se auzea de departe. Carele pline cu grâu nu încetau de a veni la moară. A venit timpul când bătrânul morar s-a stins din viață și meseria a fost preluată de fiul său Dumitru, un tânăr bun și onest. Carele tot mai mergeau la acea moară. Și oamenii privind apele își aminteau de bătrânul morar Delea, care le-a dăruit speranță celor îndrăgostiți în ziua de mâine.
De aceea, ei, au hotărât să numească râul în cinstea acelui morar cu numele de Delea cu timpul devenind Delia.
Informator: Ion Bosîi, 13 iunie 2023
Text și foto: Casa Raională de Cultură Pârlița
