Se vorbește că un an cum e acesta, ca să nu cadă o picătură de ploaie timp de aproape două luni, nu a mai fost vreodată. Ce se întâmplă în câmp, ne putem doar imagina. Și pentru a nu ghici, este mai bine să ne cerem în vizită. Unde? În una dintre cele mai bune întreprinderi agricole din raionul Ungheni, cu cele mai moderne tehnologii, cu un fond agricol la nivel european – SRL „Prog-Agroter”.
Și acum iată cutreierăm împreună cu directorul Iurie Vrabie și cu agronomul-șef Gheorghe Talpă câmpurile întreprinderii. De ambele părți ale drumului se întind lanuri de grâu, întâlnim porumb și floarea-soarelui. Dacă acestea din urmă par „joase”, grâul nu seamănă deloc a fi afectat. Agronomul între timp explică faptul că, culturile se dezvoltă bine la temperaturi de cel mult 25 de grade, iar pe caniculă câmpurile ard fără foc și fum. Culturile agricole se mențin bine, deoarece în perioada octombrie-martie au căzut precipitații suficiente. Dar din cauză că nu plouă de două luni și temperaturile sunt ridicate, grâul, porumbul și floarea-soarelui încep să sufere. Dacă temperaturile ridicate, fără ploaie, vor mai dura încă vreo 20 de zile, nu ne vom putea aștepta la o recoltă bună.
Cu vreo patru ani în urmă, pământul în câmp a crăpat de la căldură, dar acum, potrivit expertului, cu tehnologiile moderne, nu se usucă și nu permite apei să se evapore. Într-adevăr, în unele câmpuri, pământul e ca puful, niciun bilgăraș.
Iurie Vrabie, directorul întreprinderii agricole, președintele Asociației Producătorilor Agricoli „Uncalnis”, de asemenea , menționează că nu a mai fost o situație ca în aprilie și mai să nu cadă o picătură de ploaie, iar din iarnă să trecem direct în vara fierbinte. Situația în întreprinderile din raionul Ungheni și Nisporeni e complicată, e ceva mai bine în Călărași – probabil, acolo ploile au fost mai abundente. Cel mai multe a suferit de pe urma secetei grâul de toamnă care aici ocupă 733 ha – lipsa de umiditate a afectat înfrățirea și formarea spicului, iar în ce privește porumbul și floarea-soarelui situața mai poate fi redresată în cazul în care plouă în următoarele două săptămâni.
Ne oprim la un lan unde grâul nu a prea rodit. Ghizii mei explică faptul că aici cândva erau vii – 150 hectare – și terenul nu este fertil, apele subterane se află la adâncime, astfel recolta poate fi mai joasă, în plus, acum e secetă. Însă se dorește nu numai să fie acoperite cele 10.000 de lei cheltuiți pentru fiecare hectar, ci să obțină și profit. Directorul spune că anul trecut de pe unele ogoare au recoltat o roadă-record – 63 chintale la hectar – când va mai fi așa ceva, doar, de obicei, un an e roditor, iar altele trei – nu prea.
„Statul ar trebui să acorde mai multă atenție agriculturii, să studieze, să țină cont de opinia agricultorilor, să sprijine cu subvenții activitățile prioritare, cum ar fi serele, plantarea livezilor, sectorul zootehnic, iar restul de mijloace să fie repartizate tuturor agricultorilor pentru un hectar de teren. De exemplu, în România subvenția constituie 150 de euro, în Europa – 300-500, ceea ce în anii neroditori face posibilă acoperirea pierderilor. În astfel de ani, cum e acesta, probabil, merită să fie scutiți de impozite sau, cel puțin, să fie reduse”, spune Iurie Vrabie.
Iurie Vrabie a remarcat că problema privind consecințele secetei în condițiile actuale trebuie abordată nu numai la nivel de raion, ci al întregii țări. Probabil, este necesar nu numai să se abordeze, ci și să se ofere anumite soluții? De exemplu, câmpurile de grâu pot fi irigate? „În condițiile actuale – nu, dar cei care au sistem de irigare, pot stropi cel puțin 30-50% din câmpuri. Atunci ar putea fi cultivate și sfeclă de zahăr, soia la care în condițiile actuale am fost nevoiți să renunțăm – ele cer cheltuieli foarte mari, 20-30 de mii de lei de hectar, iar ca rezultat să ai doar pierderi“, spune el. Ce altceva? Să fie utilizate alte soiuri, mai adaptate la astfel de condiții extreme? Da, la întreprindere se lucrează în această direcție semănând soiuri germane, românești, ucrainești și locale, au câmpuri experimentale de grâu, floarea-soarelui și se străduiesc să folosească soiurile mai rezistente.
Potrivit experților, dacă întreprinderile agricole mari se mai mențin cumva, celor mici, care nu au suficiente utilaje și bani, din care cauză nu s-au respectat termenii de însămânțare sau au semănat în sol uscat, acum le este greu și speranțele la recolta viitoare se topesc cu fiecare zi toridă.
