Am citit, pot să afirm, cu uimire, că noul ministru al Economiei și Infrastructurii a decis să meargă cu trenul Chișinău – Ungheni, că a vorbit cu lumea și le-a înțeles problemele. Mi s-a creat așa o impresie că Doamne, Doamne va soluționa toate problemele călătorilor după ce a văzut ce se face în acel tren: frig, oameni necăjiți, lipsa reparației etc.! Dar înaltul funcționar a concluzionat că cea mai mare problemă a lor e că se înghesuie și a decis să mai suplinească numărul vagoanelor. Nu faptul că în acele vagoane deja existente bântuie un frig că îți pare că ești afară, încă și mai și, l-a deranjat pe Chiril Gaburici doar faptul că iată oamenii se înghesuie.
Domnule ministru, poate ei s-o fi înghesuit să le fie mai cald sau poate au dorit doar să vă vadă? Că de, nu în toată ziua poți să vezi un ministru într-un tren suburban, datând de prin perioada sovietică! Dar și atunci nu se prea întâmpla, precum spun oamenii mai în vârstă, doar pentru ce servesc atunci automobilele de serviciu? Să meargă domnul demnitar cu trenul?
Lăsând însă nota ironică la o parte, recunosc că pasageri sunt mulți la acea oră, fiindcă oamenii revin acasă după o zi de muncă și trenul e un mijloc de transport ieftin, uneori chiar și gratis, având în vedere că cei mai mulți sunt angajați ai căilor ferate și au aceste înlesniri (până când, slavă Domnului!).
Dar am mai multe nedumeriri: de ce ministrul nu a dispus să fie încălzite vagoanele așa cum ar trebui să fie, dar vorba ceea, „nu avem… știți, nu știu ce nu avem… dar era bine să fie, vă spun sincer”, sau măcar să le repare ca să nu intre frigul prin crăpăturile de la geamuri, de ce nu le dă salarii la timp acelor oameni (mulți dintre ei lucrează la calea ferată), de ce dânsul nu ascultă și doleanțele altor pasageri care, spre exemplu, lucrează într-un raion, dar locuiesc în altul și unicul lor transport era trenul de pe cursa Ungheni – Bălți de la ora 8.30. Acum ei sunt nevoiți să se deplaseze cu autocarul, care merge printr-o localitate aflată la câțiva kilometri de satul lor și deci distanța rămasă până acasă o parcurg pe jos prin vânt, ploaie sau arșiță, nu mai punem costurile de transport aproape duble față de perioada în care circulau cu trenul. Acum ceva timp, s-a luat decizia să fie anulată această cursă, fiindcă sunt costuri foarte mari la întreținere. Stau și mă gândesc: oare suplinirea cu cele 2 vagoane de pe cursa Chișinău – Ungheni de la 17.43 nu implică costuri suplimentare? Exact până la Sipoteni sunt pasageri mulți. De acolo și până la Ungheni trenul vine practic gol. Oare asta nu înseamnă că se aruncă bani în vânt?
De ce însă cetățenii care foloseau cursa Ungheni – Bălți acum trebuie să meargă cu maxi-taxi pe un traseu provizoriu, care le pune viața în pericol. S-au făcut numeroase sesizări, doleanțe pentru a modifica orarul unei alte curse, Ungheni – Bălți de la 16.28, care nu e convenabilă pentru cetățeni, mulți încă fiind la serviciu, astfel se creează senzația că și această cursă nu e rentabilă.
Domnule ministru al Economiei și Infrastructurii, problemele cetățenilor nu se termină la Sipoteni și rezolvarea celor enumerate mai sus nu necesită chiar atât de multe costuri. Mi-aș dori să nu mai persiste situația bizară, ilară chiar, de „nu avem… știți, nu știu ce nu avem… dar era bine să fie, vă spun sincer”.
