În urmă cu ceva timp, scriam într-un „Unghi de veghe” că în țara noastră încă mai ești pus la zid pentru faptul că alegi să îți expui părerea în termeni cuviincioși, fără a leza pe cineva, referitor la o situație concretă din țară. Și situația se înrăutățește dacă cel de alături înțelege nu știu prin ce filtre ale gândirii sale că ceea ce ai exprimat e îndreptat spre persoana sa. Nu te speli cu toată apa Prutului de injuriile la care ești supus. În Moldova încă majoritatea nu au auzit de termenul critică constructivă, care înseamnă modul de a vedea lucrurile și altfel decât le vezi tu și îți oferă posibilitatea de a îndrepta ceea ce este rău. La noi critica e văzută ca o reglare de conturi.
Spuneam că a trecut ceva timp și credeam că poate lucrurile au luat o altă întorsătură, dar se vede că ce este înrădăcinat de ani de zile în acest spațiu moldav nu scoți cu una, cu două. Din cauza acestor situații aleg tinerii noștri să plece masiv acolo unde sunt auziți și înțeleși. Credeți-mă că rezistă și cu salariile mici, pentru că dacă doleanțele lor și părerea lor va fi auzită, ceea ce este rău va fi corectat și se va ajunge că salariile vor crește.
În schimb, în Moldova fiecare opinie care nu coincide cu a unuia care e la putere (să nu se înțeleagă numai cei de la conducerea țării, dar și de la alte instituții, întreprinderi), e taxată cu calificative, gen „psihopat”, „schizofrenic”, „nebun” , și „luarea la ochi” până te doboară că ajungi să pui în practică proverbul: „Capul plecat, sabia nu-l taie, dar nici soarele nu-l vede”. Firește că pentru cei care ne taxează pentru fiecare întrebare neplăcută pentru ei, e comod să lucreze cu niște oameni aduși până în pragul îndobitocirii. Sunt mult mai ușor de manevrat și fac lucrurile să se întâmple așa cum le este pe plac, după buna lor orânduire, de parcă ar fi dumnezeul, pogorât pe pământ.
O bună prietenă și colegă de facultate a plecat ca mulți alți tineri în străinătate. Îmi spunea că i-a trebuit multă vreme să se obișnuiască cu modul oamenilor de acolo de a vedea lucrurile, de a accepta părerea ta și de a o analiza minuțios, fără să i se facă imputări că e doar negativistă și că ar avea ceva conturi de reglat cu acel care a emis vreo regulă. Nu mai era privită cu răutate, ci cu bunăvoință, cu admirație că are o părere și că-i pasă de organizația unde își are jobul.
Dincolo de legi adoptate, de reforme, statistici, rapoarte și hârțogăraie, un stat este despre oameni. Cetățenii de la conducere ar trebui să înțeleagă că au un impact imens asupra celor simpli. Dacă tot vor căuta paiul în ochiul vecinului și nu vor vedea bârna din al lor, atunci Moldova va rămâne pustie.
