Am intrat „în joc”. Cumva ne-am adaptat și situației. Greu, dar într-un final am făcut-o. A început un nou an de studii. S-a încheiat cumva și acela, cu aceleași greutăți întâmpinate anterior. A mai început un nou an de studii. Toate acestea au fost adevărate provocări. Toate au demonstrat că sistemul din Republica Moldova nu este pregătit. Am fost și în punctul în care au fost interzise careurile festive de 1 septembrie, pe când s-au permis festivaluri la care nu au fost respectate măsurile de prevenire și protecție în pandemie, dar au participat mii de oameni. Ce poate fi mai prostesc și batjocoritor de atât?.. Trăim paradoxal, nu-i așa?
Toate schimbările și modificările implementate de-a lungul acestor doi ani: fie învățam fizic, fie online, fie aveam sistem mix de învățare. S-a revenit la prezența fizică, iar de o săptămână iarăși suntem pe online. Efectiv ne jucăm de-a învățatul, și în acest fel, cu viitorul țării. Astfel, cine vrea – se conformează „jocului”; cine nu – face cum crede mai bine (așa cum au făcut autoritățile din Orhei, care au păstrat prezența fizică). Nu e de condamnat, pentru că adevărul e cumva de ambele părți: dacă vrem un viitor sistem sănătos, atunci elevii/studenții au nevoie de prezență fizică la ore, căci învățatul online doar învățat nu e (fără bacalaureat, fără teste, fără examene de stat); iar învățatul cu prezența fizică nu asigură un mediu potrivit sănătății noastre. E un băț cu două capete, și oricum o dai, tot în cap o bați. Tot ce pot să spun în acest context este că problemele au fost aruncate pe umerii celor care au nevoie cel mai mult de învățământ, și nu pe autorități.
Ce ar trebui să ne deranjeze și să ne motiveze în același timp este calitatea învățământului online. Distanța a devenit o provocare din punct de vedere al organizării și gestionării timpului. Este un aspect nesigur și stresant, care neîndoielnic aduce consecințe. În contextul pandemiei, problemele ce se referă la neșcolarizare, abandon școlar și absenteism necesită atenție sporită, dar cu părere de rău, sunt probleme care nu vor fi curând rezolvate, pentru că suntem în situația în care suntem.
Per final, ca să nu acuzăm statul în totalitate de obstacolele cu care ne tot confruntăm din acest punct de vedere, Republica Moldova a acționat rapid în vederea abordării și soluționării problemelor pe care le-a adus pandemia, însă acest lucru nu a și asigurat buna funcționare a strategiilor. A fost ceva de genul: dorință este, soluții nu prea. Continuăm să ne aflăm într-o criză în care suferim din punct de vedere psihologic și financiar. Drept urmare, nu avem decât să ne conformăm situației, întrucât nu avem destulă voință să obiectăm. Și din acest motiv, iarăși, suntem în situația în care suntem.
