20 de ani, două decenii de lupte, luni, ani și mii de zile de ocări și of-uri, articole în presă și postări pe Facebook au fost necesare pentru a mișca carul din loc. Ani în care schimbarea părea imposibilă, dar, în cele din urmă, am descoperit că nu trebuia mult, doar dorința de a schimba lucrurile. Nu a fost necesar să vină finanțatori străini (e bine că vin și că-i avem, dar uneori trebuie să ne descurcăm și cu propriile forțe), ci doar voința de a schimba.
Acest lucru a fost demonstrat recent prin reabilitarea izvorului de pe traseul național Ungheni-Chișinău, din apropierea satului Romanovca. Când am văzut cum a fost amenajată această zonă, mi-am dat seama că scuza „nu putem pentru că nu avem” nu mai este valabilă. Izvorul, care fusese lăsat în paragină de ani de zile, a fost reabilitat, dovedind că se poate face mult cu puțin, dacă există voință.
Această reabilitare nu doar că a transformat o zonă neglijată într-un loc de atracție și relaxare, dar a adus în atenție și importanța păstrării surselor de apă potabilă. Într-o lume în care resursele naturale sunt din ce în ce mai amenințate, păstrarea și protejarea izvoarelor este vitală. Apă potabilă este sau resursă esențială pentru viață și această responsabilitatea noastră să o protejăm.
Izvorul de la Romanovca, acum dotat cu o pompă mecanică și acoperit pentru a menține apa curată, este un exemplu de cum se poate transforma un loc neglijat într-un spațiu util și frumos. Mesele și băncile instalate permit vizitatorilor să se bucure de natură, iar iluminatul pe timp de noapte, asigurat prin panouri solare, aduce un plus.
S-a reabilitat o zonă care era și este în gestiunea unei întreprinderi naționale, care, îmi aduc aminte, atunci când am făcut un material despre acest izvor în 2018, m-a purtat zile întregi cu bombonica până mi s-a spus cine ar trebui să aibă grijă, cum mă pasau de la o întreprindere la alta că nu știau cine ar trebui să facă lucrări de reabilitare a acelei zone. Pasarea responsabilității și lipsa de acțiune erau reglementate. Însă acum, vedem că schimbarea este posibilă. Tot ce a fost necesar a fost o doză de determinare și dorință.
Această reușită ne arată că putem și trebuie să păstrăm și să îngrijim sursele de apă potabilă. Fiecare izvor, fiecare fântână contează. Acestea nu sunt doar surse de apă, ci și simboluri ale tradiției și ale legilor noastre cu natura. Protejând aceste resurse, protejăm viitorul nostru și al generației.
În concluzie, reabilitarea izvorului de la Romanovca este mai mult decât o simplă amenajare. Este o lecție despre că totul este posibil doar dacă este dorință, importanța dorinței de schimbare și responsabilitatea pe care o avem față de resursele naturale. Este un exemplu de ceea ce putem realiza când ne pasă și când acționăm pentru binele comun. Să luăm această lecție la inimă și să continuăm să ne îngrijim de sursele noastre de apă potabilă, pentru că apa e viață, iar viitorul nostru depinde de ea.
