La Petreşti, sat de oameni cu credinţă, drept dovadă Biserica din sat, indiferent de regim, a fost deschisă mereu nu doar pentru petreşteni, ci şi pentru credincioşii de prin satele vecine. Şi de sărbătoarea Înălţarea Domnului, numită popular Ispasul, când se facea pomenirea generală a eroilor morţi pe câmpurile de luptă, pentru ca sufletele lor să se bucure de ajutorul Mântuitorului înălţat la cer, venea la slujbă şi lume de prin împrejurimi.
Pe vremuri, slujba se făcea la Răstignirea de la intrarea în sat, răstignire ridicată în amintirea participanţilor în toate războaiele. Apoi, după slujbă, se făcea praznic de pomenire în preajma răstignirii, jos pe iarbă, la care participau toţi, cei prezenţi.
În perioada sovietică slujbele de pomenire se făceau în biserică la care, deasemenea, veneau credincioşi de prin satele vecine, dar praznic comun nu se mai făcea şi petreştenii îşi invitau rudele, prietenii acasă, pentru a-şi pomeni eroii.
Între timp această sărbătoare a devenit „hram adăugit” aşa cum i se spunea în sat. La această sărbătoare se dă de pomană păscuţe şi ouă roşii de sufletul eroilor. E ultima sărbătoare când se mai mănâncă păscuţe şi ouă roşii.
Din această zi, până la Duminica Mare, creştinii se salută cu ,,Hristos s-a înălţat!” şi respectiv „ Adevărat s-a înălţat!”. În această zi nu se lucrează. După Ispas nu se mai seamănă păpuşoi. ( Informator: Elena Rusu, a. n. februarie 1932 – 18.02.1988, Silvia Poiană, a. n. 12. 10. 1958 )
În prezent, slujba de pomenire a eroilor se face la Crucea Eroilor, care se află lângă Biserică.
În popor acestei sărbători i se mai zice „Paştele Cailor”. Expresia populară „La Paştele cailor” are sens de niciodată.
