Ioana Popa din satul Măgurele e de 19 ani stabilită cu traiul în orașul polonez Wloclawek. Aici dânsa e unica care are deschis un oficiu și oferă asistență și consultanță celor veniți de peste hotare pentru o viață mai bună. Asta a atras atenția și unui ziar regional, care a reflectat activitatea dânsei. Ea susține că nu e atât de ușor să inițiezi o afacere în Polonia, e nevoie să cunoști foarte bine legislația țării. Pe lângă acest birou, Ioana se implică activ în viața comunității prin proiecte de voluntariat, pentru că e convinsă că mai importantă e omenia și nu banii.
— De unde ești de origine?
— M-am născut în satul Măgurele, raionul Uhgheni. Un sătuc mic, dar cu oameni cu inimă mare. Mă bucur mult că cei plecați peste hotare nu uită de cel mic și sfânt pamânt natal. Părinții m-au învățat să-mi stimez mâinile, tradițiile și pamântul pe care am/m-au crescut. Mă întristez că nu am posibilitatea de a veni mai des acasă. Mi-i dor de obiceiurile noastre, de pâinea mamei din cuptor, de vinul nou și de a noastră mămăligă. Dispun de foarte puțin timp liber, dar mă strădui să fiu la curent cu ceea ce se întâmplă în țara și satul meu natal.
— Cum a ajuns Ioana Popa, fata din Măgurele, tocmai în Polonia?
— După ce am terminat școala m-am angajat la serviciu în Chișinău. Am lucrat într-o organizație de stat ,„Mold Energo Remont”. Dar cum am ajuns în Polonia? Încă în anii de școală aveam un talent aparte pentru limbile străine. Datorită perseverenței mele am găsit o ofertă avantajoasă de muncă peste hotare, mai exact în firma „Daf Bus Servis”. O firmă internațională care se ocupă cu reparațiile autocarelor/automobilelor de marca DAF. Eu eram responsabilă de comenzile de la punctele din România, Ucraina și ulterior le expediam la sediul central. După verificare reprimeam comenzile și le îndreptam la punctele cuvenite. Era un lucru forte interesant. Mie îmi plac foarte mult excursiile. Acest serviciu mi-a oferit posibilitatea de a vedea alte țări și de a cunoaște din tradițiile și obiceiurile lor. În așa mod am făcut cunoștință cu soțul meu, care este cetătean al Poloniei. După nuntă, pe care am făcut-o în sat așa cum sunt obiceiurile la noi, am venit cu traiul în Polonia. Asta se întâmpla prin 2000. În 2002 am fost admisă la Tehnicumul de Economie, aici am susținut examenele de Bacalaureat. După absolvirea acestei instituții am depus actele la universitate în orașul Wloclawek, unde am studiat domeniul administrație publică. Lucrarea de licență a fost despre străini.
Am luat 10. Dupa aceea a urmat o altă universitate, o altă facultate. E vorba de Universitatea Nicolaus Copernicus din Toruń, facultatea Managementul Resurselor Umane. În același timp lucram ca șefă a oficiului de cadre în „Opakofarb”, firmă care se ocupă cu producerea ambalajelor metalice pentru vopsele și lacuri. Apropo, expediam ambalaje și la Ungheni.
— … dar să ai propriul birou în care oferi asistență și consultanță pentru cei veniți la lucru în Polonia?
— Chiar dacă aveam două facultăți absolvite simțeam că mai am resurse de a mă dezvolta și mai mult. Am decis să-mi deschid propria afacere. Prima idee a apărut când am citit anunțul de vânzare a unui salon de bijuterie cu mobilă. Decizia a fost luată imediat. Cu bijuteriile aveam o legătură specială. De mai mulți ani cochetam, adică meșteream. Fiecare om pe lângă un serviciu mai are și o pasiune. A mea erau pietrele semiprețioase. Realizam bijuterii la comandă. Eram foarte des invitată la diferite sărbători ca meșter handmade. Primul articol despre mine a apărut în ziarul din regiunea Lipno în anul 2013. În el era scris despre talentul pe care îl am, dar și despre tradițiile noastre de iarnă, despre care le-am povestit cu mult drag și dor. Apropo, mă strădui să le păstrez și aici, în Polonia.
Să revin la deschiderea biroului meu de asistență și consultanță. Vreau să vă spun că nu e atât de ușor să inițiezi o afacere. Pentru străini este posibilitate de a deschide societate cu răspundere limitată. Sunt foarte multe detalii care trebuie să le cunoaști foarte bine. Spre exemplu, de câți bani trebuie să dispui pentru a achita toate taxele de stat, cât trebuie să depui pe contul organizației, e necesar să închei contract cu oficii de contabilitate, care au certificate legalizate. Societatea mea e un pic altfel. În anul 2012 am obținut cetățenia poloneză, bineînțeles, nu am refuzat cetățenia Republicii Moldova, și am avut oportunitatea de a avea o asociație – proprietate exclusivă. Așa posibilitate au doar cetățenii polonezi și, doar în cazuri rare, cei veniți, ca mine. Pentru mine a fost foarte convenabil.
— Mulți moldoveni se adresează dupa ajutor la tine și care ar fi problemele lor cele mai frecvente?
— Sunt trei ani de când activez. Am foarte multe cazuri. Problemele sunt diferite. Sau au fost înșelați de angajatori la serviciu, sau au probleme să înțeleagă ce documente sunt necesare pentru dosarul de primire a cărții de trai. Alții nu pot rezolva unele probleme administrative și așa mai departe. Aproape fiecare caz e unic. Acum tot mai des sunt cereri din partea familiilor. Doresc să se stabilească cu traiul, dar nu știu ce fel de acte sunt necesare. Cum pot înscrie copiii la școală, grădiniță. Singură am trecut prin aceste probleme și știu cât e de greu când nu cunoști drepturile administrative și mai ales când nu înțelegi limba. Nu ești în stare să fii înțeles. În orașele mari, așa cum e Varșovia, Poznan, Gdansk, sunt diferite asociații unde poți primi informație în limba statului de unde vii. În orășelul nostru nu există așa ceva. Desigur, pentru persoanele din fostul spațiu sovietic e mai lesne, pentru că informațiile sunt în limba rusă. În Polonia sunt diferite programe financiare, care nu sunt accesate de străini. Acum în orașul în care locuiesc sunt cel puțin 15 persoane din Moldova, care au deschis aici afacere și au succes.
— Cu ce se mai ocupă Ioana Popa?
— De mulți ani mă angajez voluntar la diferite evenimente ca lucrător social. Particip la multe proiecte sociale și ajut mulți oameni în calitate de voluntar. Sunt cazuri când mai importantă e omenia și nu banii. Însă de la o vreme sunt tot mai mulți străini care se adresează după ajutor. Nu toți au posibilitatea de a achita taxa mea de la oficiu. Am fost la președintele orașului Wloclawek cu o rugăminte de a deschide în localitate un punct de informații pentru cei veniți, fiindcă ei aici lucrează, aici plătesc impozitele și au dreptul să fie consultați, atunci când au diferite întrebări. Acum el a pregătit pentru oraș un proiect prin care se vor aloca resurse financiare care pot să susțină așa inițiative. În timpul curent pregătim un proiect interesant – „Klub Cudzoziemca”, adică Clubul străinilor. Gândim să desfășurăm diferite activități cu scopul de a-i integra pe cei veniți în comunitatea orașului Wloclawek (mai mult cu cei ce vorbesc în limba rusă), e greu să găsesc specialiști care cunosc limba română. Persoanele de peste hotare vor avea posibilitate gratis să învețe limba poloneză, vor exista ore de serviciu când se vor da răspunsuri la o serie de probleme, bineînțeles, cele mai importante. Vor avea posibilitate de a-și demonstra tradițiile din țările de origine. Copiii vor putea să se întâlnească în clubul nostru cu semeni de-ai lor polonezi și să stabilească relații de prietenie.
Mai am trei saloane de bijuterii din aur, argint, dar cele mai populare sunt din pietre naturale. Bijuteriile le proiectez personal.
