Hristos a Înviat!
Duminică, creştinii vor sărbători cea mai sfântă sărbătoare din calendar – Învierea Domnului. Timp de şapte săptămâni dânşii au parcurs urcuşul duhovnicesc, prin post şi rugăciune, prin participarea la sfintele slujbe, prin fapte de milostenie, prin spovedanie și prin împărtășanie, s-au pregătit pentru luminatul praznic al Învierii Domnului.
Cu acest prilej, Preasfinţitul Petru, episcop de Ungheni şi Nisporeni, în pastorala
adresată tuturor creştinilor menționează: „Se spune că, Învierea Domnului este ,,sărbătoarea sărbătorilor”, căci prin Învierea Domnului s-a pus temelia zidirii veșnice a credinței creștine. Taina învierii aduce toate veşnicele adevăruri: despre om, Dumnezeu, viaţă, dragoste şi dreptate, păcat şi moarte, rai, iad, biruinţa asupra morţii, păcatului, despre timp şi veşnicie, Mântuitor şi mântuire, despre orice, care era indispensabil existenţei omeneşti, pentru viaţa cea veşnică în lumea lui Dumnezeu, văzută şi nevăzută. Datorită acestor adevăruri mărturisite, Învierea lui Hristos este sărbătoarea întregii lumi creștine, însă nicăieri nu este atât de luminoasă ca în ortodoxie. Așa dar, Sărbătoarea Sfintelor Paști, este sărbătoarea trecerii de la viața amestecată cu moartea la viața veșnică, la viața fără de moarte. Sfântul Ioan Gură de Aur exclamă dimpreună cu noi în noaptea Învierii: ,,a înviat Hristos și nici un mort nu mai este în morminte”. Minunea Învierii Domnului din morţi, a treia zi după aşezarea Trupului Său în mormânt, a schimbat total direcţia vieţii noastre. Prin fiecare gând curat, prin fiecare simțământ sfânt, prin fiecare dorință bună și cuvânt blând el progresează spre înviere, spre nemurire, spre viața veșnică. Cu fiecare gând păcătos, simțire necurată, dorință rea și cuvânt urât, omul aleargă spre moartea în care nu există înviere. Până la Înviere, toţi oamenii au stat „în întuneric şi în umbra morţii“ (Isaia 9, 1), fără a avea perspectiva unei continuităţi a vieţii dincolo de mormânt. Iubiţii mei fii sufleteşti, slujba Învierii, ne recapitulează răscumpărarea din moartea păcatului căci Hristos, Mielul lui Dumnezeu, a luat asupra sa păcatele noastre și și-a asumat de bună voie moartea, care este consecința firească a păcatului. El, muritor după umanitatea Sa, dar nemuritor după dumnezeirea Sa, și stăpân al vieții și al morții, a nimicit pentru noi toți stricăciunea, moartea, păcatul cu toate urmările lui. Prin urmare, noi ne împărtășim de cele patru daruri ale Învierii: curajul, pacea, iertarea păcatelor și bucuria învierii… De toate acestea s-au împărtășit în chip tainic Sfinții Apostoli, și noi, creștinii de astăzi, prin trăirea tainei dreptei credințe. La acestea se adaugă al cincilea – binecuvântarea. Darul cel mai deosebit care izvorăşte din Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos este iertarea păcatelor. Fără iertarea păcatelor, nu pot fi trăite celelalte daruri ale Învierii. De aceea şi Învierea Dumnezeului-Om – Hristos, în realitate cuprinde în fiinţa ei întreaga mântuire, după cum de asemenea şi întreaga viaţă a fiecărui creştin. Acesta este motivul că Învierea este unica biruinţă împotriva morţii, a păcatului şi a diavolului. Numai cu aceasta s-au înfăptuit toate, s-au arătat toate şi s-au dat toate. Frații mei iubiți, totuși este Paștele, când toate s-au umplut de lumină și de iubire: cerul și pământul și cele dedesubt. Haideți ,,să ne luminăm cu prăznuirea unul cu altul și să ne îmbrățișăm. Să zicem: fraților și celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere. și așa să strigăm: Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”. Vă îmbrățișez cu părintească dragoste și dorindu-vă sărbători fericite, vă zic: Hristos a înviat!”
