În trecut se știa clar ce este virtutea. Ori erai cinstit, loial, bun și respectabil, ori nu erai. În prezent termenul virtute a fost înlocuit cu termenul valoare. Unii înaintași de ai noștri spuneau că despre virtuți nu se poate spune același lucru ca și despre valori. Cu alte cuvinte, se poate spune că omul are dreptul să-și aleagă propriile virtuți. Astăzi valori pot fi considerate: convingerile, atitudinile, sentimentele, obiceiurile, convențiile sociale, preferințele, chiar și ciudățeniile cuiva – tot ceea ce un individ, un grup ori societate prețuiește la moment.
În actuala societate emancipată oamenii consideră că au dreptul să-și aleagă valorile, așa cum își aleg alimentele într-un supermarket. În acest caz ne întrebăm ce se întâmplă cu adevărata virtute sau moralitate. Ne întrebăm uneori de ce scara valorilor descrește.
Am ajuns să constatăm cu regret cazuri ieșite din comun, cum ar fi mama care, consumând alcool, își uită copilul afară să înghețe, tatăl care fumează în prezența copilului, tineri care se droghează… Apare fireasca întrebare: unde este acea dragoste și atenție paternă, cine și ce a altoit în sufletul tinerei mame, care s-a pierdut în mreaja beției sau al tatălui care uită care-i este misiunea? De ce conștiința dreptății și a moralei scade cu fiecare generație? Cum s-a ajuns ca fostele standarde sociale elementare să se topească ca gheața la soare?
Observând aceste stări sau situații s-ar putea crede că totul a pornit de la o întâmplare, de la o evoluție nedemnă a cuiva sau pur și simplu de la un spirit al vremurilor pe care le trăim. Ori societatea se dezvoltă într-o direcție negativă. Dar nu se poate contesta faptul că societățile dintotdeauna nu s-ar fi lăsat conduse permanent de ideologi și idei, care nu au provenit de la sine, ci au fost create de alți oameni, pentru a conduce societatea așa cum și-au dorit.
Pentru a orienta societatea pe calea cea dreaptă trebuie să avem modele pe care lumea ar trebui să le urmeze. Este știut că principiul demnității și valorilor umane provine din educație, dorința de explora și însuși tot ce e bun și de folos omenirii.
Tinerii, spre exemplu, astăzi consideră că fiecare persoană trebuie să facă ceea ce consideră că este mai bine pentru sine. Neavând încredere în ziua de azi, unii din ei devin cruzi și nepăsători, Mulți se întreabă dacă există bine sau rău, ori această atitudine atrage după sine una din cele mai mari amenințări la adresa societății.
Ne întrebăm cu toții ce este de făcut pentru a nu aluneca în prăpastia nepăsării, indiferenței și a autodistrugerii? Nu ne rămâne decât să fim cu mintea trează pentru a delimita binele de rău, adevărul de minciună, bunăvoința de ignoranță, aparențele de lucrurile cu adevărat de valoare.
