,,Casa Albă” sau ,,Casa de oaspeți” din Ungheni a fost construită în anul 1975 de către eroul muncii socialiste Iacob Ciachir, director al sovhozului ,,PRUT”. Pe parcursul istoriei această casă a fost vizitată de mai mulți lideri politici ai lumii printre care Leonid Brejnev, secretarul general al partidului comunist din URSS, Kim Ir-sen, președinte al Coreei de Nord în anii 1948-1994, Alexei Kosâghin, prim-ministru al URSS în anii 1964-1980, Ion Iliescu, președinte al României etc.
Întâlnirea dintre Mircea Snegur și Ion Iliescu din 25 ianuarie 1992 din Casa Albă a fost prima întâlnire după destrămarea URSS a unui președinte al României și Republicii Moldova, și nu în una din capitalele acestor state, ci la Ungheni.
La data de 20 ianuarie Ion Bistreanu, ministru-consilier, însărcinat cu afaceri ad-interim a fost delegate de către președintele României, Ion Iliescu la o întâlnire cu Mircea Snegur, căruia să îi transmită dorința președintelui Ion Iliescu de a avea cât mai curând o întâlnire cu domnia sa ,,Oriunde, la Chișinău sau București, sau undeva, în apropiere de frontieră”. ,,Da, și eu cred că este util să ne întâlnim, o să vedem agendele noastre de lucru și o hotărâm”, a răspuns Mircea Snegur.
Trebuie de menționat că însărcinatul cu afaceri Ion Bistreanu a propus ca întâlnirea să aibă loc în ziua de vineri, 24 ianuarie, ziua memorabilă a Unirii Principatelor Române la 1859 și formarea statului modern român, pentru a imprima și o conotație simbolică acelei strângeri de mâini între cei doi președinți, însă Mircea Snegur a optat pragmatic pentru ziua nelucrătoare de sâmbătă, 25 ianuarie, este zi nelucrătoare și nu suntem presați de alte treburi, Snegur propune să se întâlnească la jumătate de drum, lângă Ungheni, unde avem o casă de oaspeți.
Detaliile întâlnirii dintre Snegur și Iliescu de la Ungheni au fost pregătite de Ion Bistreanu și Nicolae Țîu, ministru de externe al Republicii Moldova. O discuție neplăcută a fost legată când Bistreanu i-a comunicat că Iliescu va fi însoțit de 60 de ziariști, iar Țîu a răspuns că – NU, maximum trei să fie. A fost necesar ca Bistreanu să facă o lungă pledoarie, argumentând că în România sunt zeci de publicații independente sau aparținând unor partide politice și că ar fi imposibil ca acestea să fie discriminate. În sfârșit, abia a doua zi, Bistreanu a primit acceptul ca la Ungheni să vină două autobuze cu ziariști români, cu precizarea că ,,din păcate, în clădirea în care vor avea loc convorbirile spațiul este foarte mic pentru a putea fi pus și la dispoziția presei.
Ion Bistreanu men-ționează că la Ungheni, în pofida unei temperaturi sub zero grade, primirea oaspeților români a fost una caldă. Delegația noastră a fost întâmpinată de ministrul de externe, de alte câteva oficialități moldovene și de subsemnatul. După care ne-am deplasat spre casa de oaspeți de la Valea Largă, din podgoria Cetirenilor, nu departe de Ungheni. Din delegația noastră făceau parte ministrul de externe, guvernatorul Băncii Naționale, un secretar de stat de la comerț, reprezentanți de la ministerul industriilor, prefectul județului Iași etc.
Consiliul raional Ungheni a fost anunțat despre această vizită cu o zi înainte, adică pe data de 24 ianuarie.
Președintele consiliului raional Ungheni, Tudor Goncearuc, și primarul de Ungheni, Vasile Para, deputat în Parlament erau într-o deplasare. Astfel că Serghei Cladico, vicepreședintele raionului trebuia să facă față tuturor provocărilor și să pregătească această întâlnire. Cu eforturi mari timp de o zi clădirea a fost pregătită, s-a făcut ordine peste tot, s-a rezolvat cu căldura, fiind aduse pompe, cisterne cu apă, cu combustibil.
Într-o atmosferă degajată au decurs, circa trei ore, și convorbirile. S-au expus planurile optimiste privind colaborarea politică, economică și culturală, conlucrarea pe plan internațional etc. S-a repetat de ambele părți sintagma ,,două state românești”, s-a vorbit cu patos despre integrarea economică și spirituală, însă cam atât. În timpul convorbirilor a fost lansată și ideea înființării unei zone economice libere în regiunea Ungheni-Iași, crearea unor întreprinderi mixte de producție, demararea unor consultări vizând armonizarea legislației celor două state etc. A fost o întâlnire fără exces de efuziuni sentimentale. Cred că cel mai des cuvânt folosit a fost „integrare”, ca principiu de bază al relațiilor bilateral. În viziunea liderilor noștri, cea mai solidă și convingătoare în același timp punte, sau pod, între cele două maluri ale Prutului ar urma să fie integrarea economică.
S-a convenit ca cei doi președinți să se întâlnească în luna martie pentru a semna un Tratat de Fraternitate și Colaborare, însă semnarea acestui tratat va fi zădărnicit, de izbucnirea conflictului armat de la Nistru.
La prânzul oferit de gazde, stau între doi demnitari, din delegația română și, respectiv, din delegația moldoveană, menționează Ion Bistreanu. La un moment dat, în discuție este adus eternul și prozaicul subiect: banii. Ambii se plâng că aceștia sunt puțini, nevoile sunt mari, oamenii au așteptat enorm de la schimbările politice care au avut loc în cele două state. Și, de aici, ca o concluzie comună: ne va fi foarte greu să aplicăm măcar un sfert din cea ce au convenit președinții noștri.
Unicul reprezentant al conducerii raionului a fost Serghei Cladico. Bucătarii care au pregătit prânzul au fost aduși de la Chișinău, cu produsele lor. O parte din bucate au fost pregătite la Chișinău, alta –la Ungheni.
Timp de câteva ore, cei 66 de ziariști români, precum și vreo 20 de ziariști de la Chișinău și Moscova au stat cuminți, tremurând de frig, în autobuze, așteptând încheierea convorbirilor.
A urmat conferința de presă, într-un decor inedit, pe treptele vilei. Întrebări uzuale, cu excepția uneia privind opinia celor doi președinți despre reuniunea Consiliului Național al Unirii care avusese loc, cu o zi în urmă, la Iași. Abil, Iliescu l-a invitat pe Snegur, în calitate de gazdă, să răspundă primul.
A fost evident pentru toți cei prezenți că Snegur a fost iritat de întrebare, însă, invocând lipsa informațiilor de Iași, a reiterat ideile privind integrarea economică și spirituală, cele convenite în acest sens chiar în acea zi cu președintele Iliescu, încheind cu deja celebra (rostită în februarie 1991, în Parlamentul României) zicere a domniei sale, care făcea și mai face câteva luni furori în România: „Să ne ținem de neamuri!”. Toți ziariștii au izbucnit în aplauze, iar fața președintelui Snegur s-a luminat, exprimând o satisfacție nedisimulată. Am căzut și eu în aceeași capcană, abia peste câteva luni, ministrul Țîu oferindu-mi traducerea magicei sintagme.
Mircea Snegur a intuit că nu era momentul potrivit pentru a se referi la evenimentul de la Iași. Pentru ziariștii avizați, nu era secret poziția lui Snegur față de Consiliul Unirii. Cu numai câteva zile în urmă, în discursul de investitură ca președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur declarase că: „prea mult ne leagă de poporul român pentru a nu evidenția raporturile noastre. Avem aceeași limbă, aceiași domnitori, în cea mai mare măsură – aceeași istorie și același destin… nu putem să nu trăim bine cu frații noștri din cauza ambițiilor învechite ale cuiva. Trebuie să recunoaștem că aparatul ideologic comunist, timp de decenii, a lucrat cu succes pentru a crea în persoana poporului român o imagine a dușmanului. Pentru a depăși această ideologie, avem nevoie de conlucrare, integrare economică și spirituală cu România, și în această bază – să restabilim buna înțelegere și prietenia dintre noi”.
Președintele Iliescu fost mai rezervat în aprecieri: în viziunea domniei sale, Unirea, pe care o consider un proces istoric inevitabil, depinde de factorii conjuncturali; în prezent este important să se consolideze primul pas – anume independența Moldovei și dezvoltarea relațiilor bilaterale pe toate planurile, acesta fiind modul cel mai corect de a făuri unitatea dintre noi, ,,prin fapte, și nu prin vorbe, prin sloganuri”. Despre Convenția Reîntregirii de la Iași nici un cuvânt.
Aceasta a fost una din întâlnirile care au avut loc în incinta ,,Casei Albe” din Ungheni și o părticică a istoriei locale.
