Vreau să vă spun ce văd eu în țara în care se trăiește bine, în special la începutul unui nou an școlar. Văd mame, de cele mai multe ori mame, cu copii. Unii triști, alți emoționați, care calcă poate pentru prima oară străzile Ungheniului, iar alți îmbrăcați modest dacă nu chiar sărăcăcios.
Asist uneori fără să vreau la negocieri dure, grele, dureroase chiar dintre părinți și copii. Primii nu au destui bani ca să le cumpere ceea ce vor odraslele, iar prâslele fac isterie adevărată că vor să fie în trend cu colegii lor a căror părinți sunt plecați peste hotare și le trimit bani doar pentru a compensa lipsa de lângă ei.
Alteori văd câte o femeie necăjită la casa vreunui magazin, scoțând portofelul cam jerpelit de pe undeva tocmai tremurând. Tremură săraca din motiv ca să nu o vadă vreun hoț de buzunare, care se înmulțumesc tocmai în această perioadă și să i-l fure.
Altele îi numără de zeci de ori de parcă nu-i vine a crede că acolo au rămas doar câțiva. Îi spune caseriței că nu are de unde achita un oarecare produs. Aceasta cu aere strigă înțepată la omul de la pază: „Anulare!”.
Mai văd comercianți în această perioadă. De toate caracterele. Mai băgăreți, mai cicălitori, mai mofturoși, mai aroganți, mai binevoitori, dar toți cu marfă la prețuri astronomice pentru bieții părinți ai copiilor de la sate și uneori chiar și de la orașe.
Tot acum îmi atrag atenția și profesorii. Au diferite seminare unele online, altele cu prezență fizică. Vin la Ungheni că așa li se cere, dar și este necesar. Însă, când te uiți la ei te apucă jalea. Un simplu ceai ca să-l servească într-un oarecare local modest e prea scump pentru ei. Au ajuns să compare prețul acestei băuturi cu munca lor în gospodărie, cu crescutul unei vaci și prețul unui litru de lapte care-l vând la piață. Ei nu au comparat costul acelui ceai cu munca lor în tărâmul pedagogic, pentru că ei au mai mult venit de la o vacă decât din slujba de dascăl.
Iată la ce am ajuns! Părinți numărându-și fiecare copeică, copii mult prea triști pentru vârsta lor, învățători câștigându-și existența din orice altceva decât din munca de pedagog… Atât e de lungă și dureroasă această listă!.. Unii își iau lumea în cap și pleacă din țară, când această listă îi afectează prea mult, aproape până la sânge, alții își varsă amarul listei în băutură, o altă majoritatea îndură toate presiunile unui șef dintr-un anumit partid doar pentru a-și păstra locul de muncă ca la sfârșitul fiecărei luni să primească acel salariu mizer și să întindă rezina existenței sale și a familiei până la un nou termen când i se va remunera munca, iar alții trăiesc bine, pentru că atunci când deschid TV-ul sunt numai știri pozitive.
