A trecut iată și campania electorală! Cu abateri, încălcări, cu transport organizat pentru oameni, care ani de zile au mers un kilometru sau doi până la secțiile de votare.
Dar ceea ce vreau să scriu în cele ce urmează e despre o altă fațetă a acestei perioade, când unii ajutau prin gospodărie, devenind motivul glumelor internauților; altora le-au „tăiat fața”, lăsându-le doar îndemnul de a-i vota, iar alții organizând concerte cu vedete pe Piața Independenței. E vorba de cea a comunicării și felul cum noi o facem, indiferent în ce parte a „baricadei” suntem. Cu fiecare campanie electorală îmi dau seama că noi trăim încă o mare tragedie pe lângă multe altele: sărăcie, injustiție, corupție, legislație proastă etc. – aceea că ne „beștelim” unii pe alții mai ceva ca la ușa cortului. Acest lucru se atestă/accentuează în special atunci când cineva aspiră la fotoliul de deputat sau, din 2016, la cel de președinte al țării. Indiferent că e candidat sau alegător se toarnă zoi în cap, fără a ține cont de politețe, de etichete sociale, în fine, de faptul că suntem „homo sapiens”, ceea ce presupune că suntem civilizați. Multora li se pare că dacă vor urla din toți bojocii vor salva țara din impas, cu cât nota e mai înaltă, cu atât aportul lui e mai mare. Alții scot din gura lor doar cuvinte injurioase, denigratoare, chiar veninoase pe alocuri. Și acestora li se năzare că sunt salvatorii țării.
Nu am văzut niciodată la nicio dezbatere ca cei care candidează să-și dea elementar mâna, să poarte o discuție fără a ridica tonul și fără a-și aduce învinuiri fără argumente. După aceste întâlniri îți dai seama că în Moldova sunt hoți și agramați numai în perioada electorală, pentru că după alegeri sunt majoritatea în coaliții și alianțe de tot felul, ba „de beton”, ba „de fontă” și curați în fața legii ca lacrima. Nu am auzit să fie discutate, disecate și „mestecate” programele electorale într-o manieră civilizată, fiecare discurs conținea invective la adresa oponenților, însă nimeni nu se obosea să facă ca oamenii să înțeleagă al cui program este mai bun pentru bunăstarea lor. Astfel, alegătorului nu i-a rămas decât să aleagă ceea ce a ales – „ieftin, bun și mult în kilă”.
