Dacă întreb unde e mai bine, la noi sau în Cuba, mi se răspunde, desigur, că la noi, însă eu îi invidiez pe pensionarii cubanezi. Ei, cică, trăiesc mult şi fericiţi – durata medie a vieţii în ţara lor e de 79 de ani, pensiile nu sunt prea mari, dar depăşesc salariul mediu. Ce-i drept, la pensie cei de acolo ies la 60 şi 65 de ani. Dacă e să credem mass-media, pensionarii din Cuba deseori nu ştiu ce înseamnă problemele de sănătate caracteristice acestei vârste şi toate se datorează medicilor „casnici” – cred că e vorba de medicii de familie care îndeplinesc alte funcţii – şi dispensarizării anuale.
Desigur, e de vină şi temperamentul cubanezilor, starea lor de spirit pozitivă în condiţiile unei vieţi nu prea sătule şi cultul mişcării: trebuie să faci multă mişcare, cultură fizică. Acolo bătrânilor li se împart gratuit beţe pentru mers nordic, îi învaţă să le folosească corect. Întrebaţi persoanele în vârstă de la noi dacă ştiu ceva despre acest mers? Nu ştiu, ba încă se vor supăra de această întrebare neserioasă. Cu câţiva ani în urmă, vedeam în cartierul Tineretului din Ungheni o femeie cu asemenea beţe, toţi întorceau capul şi se uitau la ea. Dar să fi fost un grup?
La ei se deschid săli de fitness pentru pensionari, instructorii învaţă cu ei dansuri, se creează centre de ocupare a bătrânilor, aceste centre – şi nu nişte acţiuni unice prilejuite de Paşti cu sloganul „Dăruieşte un zâmbet” sau „Fericeşte-l pe moşneguţ cu o pască” – le permit să nu se simtă singuri, marginalizaţi. Aici pensionarii deseori sunt incluşi în componenţa diferitor comisii, antrenaţi în activităţi, inclusiv la amenajarea teritoriilor. În loc de aziluri de bătrâni se deschid pensiuni private, unde pensionarii vin pe 3-4 ore să danseze, să discute, să fie examinaţi de medic.
Dat fiind cele spuse, mi-aş dori mult să aflu de un asemenea proiect, de exemplu, pompierii voluntari să fie selectaţi din rândurile pensionarilor tineri, cu atât mai mult cu cât căştile şi toporaşul pentru ei le-au adus deja la Ungheni. În tot cazul, aceşti voluntari ar putea să obţină să nu se arunce peste tot capete de ţigări, să nu se dea foc resturilor prin grădini, deoarece se apropie toamna şi străzile noastre din nou vor fi învăluite de fum. Credeţi-mă, despre asemenea voluntari se va putea vocifera de la tribune cu şi mai mult patos.
Oare ce vorbesc? Dacă la noi celor tineri le este greu să-şi găsească locul în viaţă, o ocupaţie după plac şi chiar dacă cineva are posibilitatea să avanseze, oricum se va găsi vreun funcţionar care va ţăcăni din limbă şi va spune că e manager rău, deşi are alături manageri ca vai de ei şi referitor la aceştia tot se ţăcăneşte şi se miră cum de au putut să ajungă la asemenea post, pentru care merite.
