Un interviu realizat cu Igor Bereghici, șeful Nodului Feroviar Ungheni. O discuție liberă cu referire la problemele și perspectivele Căii Ferate din Republica Moldova, despre impasul în care au ajuns în urma relațiilor tensionate dintre țările vecine și despre faptul cum a influențat economia țării să-și piardă din venituri.
— Pentru început am vrea să ne vorbiți despre nodul feroviar Ungheni, cât cuprinde acesta și care este numărul angajaților?
— Nodul Feroviar Ungheni cuprinde stațiile Berești, Ungheni, Unțești și stațiile liniare — Catranâc (Fălești), Stolniceni, Petrești, Pârlița, Cornești. Respectiv, nodul feroviar se întinde pe o distanță de 86 kilometri. În cadrul filialei noastre activează în total 171 de angajați, din care 16 sunt în concediu de maternitate.
— Este adevărat că există o problemă privind asigurarea angajaților cu salariu la timp?
— Din 2016, de când lucrez aici, angajații și-au primit salariile, cel mult se întârzie cu o săptămână. Este o chestiune de timp până când banii sunt virați, vă dați seama, la nivel de întreprindere suntem aproape 9000 de angajați, este nevoie de aproape 42 de milioane de lei pentru achitarea salariului lunar. Numai pentru filiala noastră este necesar în jur de 500 de mii. Este adevărat însă că există o restanță de câteva luni, încă din anul 2014, de pe timpul fostei conduceri a căii ferate. Din cauza fluxului mic de pasageri și a micșorării comenzilor de transportare a mărfurilor, nu se ajung finanțe pentru a acoperi datoriile rămase de atunci.
— Care este cauza impasului economic?
— În primul rând, situația Căii Ferate este direct proporțională cu situația economică a țării. Avem din ce în ce mai puțini călători spre Moscova, Sankt Petersburg. Dacă cândva la Moscova circulau 2 trenuri pe zi cu câte 22 de vagoane, acum avem unul zilnic și unul peste o zi cu câte 7-8 vagoane maxim. Totodată ne-au influențat și relațiile tensionate dintre Ucraina și Rusia, fiindcă cândva noi transportam foarte multă marfă din Bulgaria — băuturi alcoolice, conserve, producție agricolă — către Rusia prin Ucraina. Astăzi noi nu mai transportăm decât 2-3 vagoane lunar. Cu mulți ani în urmă aduceam materie primă din Donbass către Combinatul Siderurgic din Galați, astăzi puțin ce a mai rămas din acel combinat, respectiv și aici am avut de pierdut. Acum nu transportăm decât cereale în portul din Galați și de acolo luăm pietriș, pentru toate drumurile care se fac acum la noi în variantă albă. Tot prin intermediul căilor ferate, agenții economici transportă cărbunele pentru instituțiile de stat: școli, grădinițe.
— În istoria căilor ferate au mai existat situații similare?
— Da, cred că în anul 1998 a fost o perioadă similară, poate și mai gravă, atunci oamenii nu primeau salariu câte 7-8 luni. Dar am fost optimiști și am trecut peste asta. Calea Ferată nu are cum să moară. Timpul ne impune să o modernizăm, să căutăm alte mijloace și le vom găsi, sunt sigur de asta. Chiar și acele probleme care nu țin de noi. La un moment dat oameni vor obosi de atâta luptă, se vor așeza la o masă și vor rezolva problema pe cale amiabilă.
— În ce ar consta modernizarea?
— Ministerul elaborează un cod feroviar care presupune restructurarea căilor ferate, ca să nu fie un monopol și ca mai mulți operatori să poată activa în acest domeniu. Calea Ferată rămâne în gestiunea statului, însă în cadrul ministerului se va forma agenția feroviară, care se va ocupa de reglementare, precum și o secție de securitate a circulației pe calea ferată. După restructurarea respectivă așteptăm și banii promiși dintr-un proiect european, despre care se vorbește de doi ani de zile, din care se vor procura locomotive și vagoane noi. Se încearcă să se stabilească relații cu agenți economici din alte țări, s-a micșorat prețul pentru transportul mărfurilor, acum este mai ieftin și ca transportul auto, de o săptămână au fost ieftinite și biletele spre Moscova și Sankt Petersburg.
— Se vehiculau anumite speculații precum că directorul general ar dori de fapt să pună pe brânci această întreprindere, întrucât dânsul ar administra mai multe transporturi auto în Chișinău.
— Probabil, sunt numai zvonuri, eu unul nu cred așa ceva, pentru că nu are cum el să influențeze acest flux. Cu atât mai mult că este atât de implicat în procesul de stabilizare a activității întreprinderii. Dacă anii trecuți eram în minus, în 2017 întreprinderea a avut un beneficiu de 7 milioane de lei, deși încă e puțin.
— Și acum spre final aș vrea să ne spuneți cum vedeți relația cu colectivul pe care-l conduceți, în contextul acestor stagnări, cum îi influențează pe ei situația creată?
— Aș vrea să spun că de când am venit aici am fost uimit să descopăr un colectiv competent, răbdător, muncitor și optimist. Majoritatea sunt lucrători cu practică de aproape 50 de ani. Un contingent care, de fapt, a activat toată viața aici și acum acest moment de incertitudine totuși nu-i descurajează, marea majoritate sunt optimiști, deși îi doare inima. Vreau să spun că nu vor rămâne dezamăgiți până într-un final, căci Calea Ferată nu o vinde și nu o fură nimeni, ea va rămâne și va activa în continuare.
