Oamenii au votat dintotdeauna. Pentru că este dificil să adopți decizii care influențează viața unei comunități fără a putea cuantifica cu exactitate preferințele membrilor acestor comunități. În Grecia antică, pentru a cuantifica voturile necesare pentru ostracizarea (expulzarea pentru un termen de 10 ani) unor rezidenți erau numărate cioburile de ceramică pe care cetățenii inscripționau numele persoanei expulzate (6000 voturi necesare). Aceiași procedură și număr erau aplicate potențialilor noi cetățeni. În India antică, pentru alegeri „municipale” erau folosite frunze de palmier pe care erau scrise numele candidaților, frunzele erau aruncate în o oală și ulterior numărate. Termenul de buletin de vot provine de la cuvântul „ballota”¸ ce înseamnă de fapt o bilă mică pentru votare, folosită în sistemul de votare a dogelui Veneției (din 697 AD). Primele buletine pe suport de hârtie au apărut în anul 139 BC în Roma antică.
După peste 21 secole, omenirea continuă să folosească buletine de vot pe suport de hârtie, chiar dacă o mare parte a transferului de date din lume este digital, volumul de date crește în progresie geometrică, iar fiecare om de pe planetă are posibilitatea ipotetică de a se conecta și schimba date instantaneu cu oricare alt om sau instituție, folosind doar telefonul său mobil. Omenirea cunoaște în perioada actuală o metamorfoză principială în care distanțele nu mai joacă un rol determinant iar datele se transmit într-o fracțiune de secundă, oriunde. Migrația de scurtă durată sau permanentă este un proces obișnuit, iar tehnologiile moderne de comunicare te conectează cu propria țară și cu instituțiile pe care le reprezintă mult mai simplu, mai ieftin și mai rapid. Oamenii nu mai depind în măsură atât de mare de locul reședinței lor și solicită tot mai multe servicii publice deschise și transparente.
Un serviciu vs dreptul de a alege.
La alegerile parlamentare din Republica Moldova sau cele pentru Parlamentul European desfășurate în România, sute de mii de oameni aflați în afara țărilor respective nu și-au exercitat dreptul de vot datorită distanțelor mari până la secția de vot, costurile mari aferente deplasării și numărul mic al secțiilor de vot, capacităților umane, financiare și tehnice limitate pentru organizarea alegerilor, proceduri birocratice sau limitări de participare. Zeci de mii de oameni au așteptat ore în șir în fața secțiilor de votare fără a reuși să voteze. Din aceste considerente, adoptarea votului prin internet răspunde necesităților lumii democratice moderne, fiind un imperativ al secolului XXI.
Ce reprezintă votarea electronică?
Este o modalitate de a vota electronic folosind un dispozitiv electronic special (EVM) instalat în secțiile de votare sau votarea la distanță, prin internet, fără a fi necesară prezența fizică a votantului în secția de votare. Prima metodă (EVM) este folosită în alegerile naționale din Brazilia, India, Venezuela, unele alegeri regionale în Canada, Finlanda, SUA, Peru, Argentina ș.a.. A doua metodă, la care mă voi referi mai jos, este folosită la nivel național în toate tipurile de alegeri (locale, parlamentare și europarlamentare) în Estonia, 10 cantoane din Elveția (și pentru cetățenii elvețieni care locuiesc în afara țării) și va fi lansat în Lituania în 2020.
Cum funcționează votarea prin internet în Estonia.
Estonia este, probabil, unicul stat din lume în care 99% din serviciile publice sunt online, disponibile 24/7 (cu excepția căsătoriilor, divorțurilor și vânzării imobilelor). Datorită dezvoltării unui ecosistem digital securizat, ușor de folosit și flexibil, Estonia și-a dezvoltat un nivel foarte înalt de transparență decizională și încredere în folosirea instrumentelor digitale. I-votarea permite votarea prin internet, din orice loc de pe glob unde există o conexiune internet. Pentru aceasta este nevoie de un calculator conectat la rețeaua internet, cardul de identificare estonian (obligatoriu pentru toți cetățenii) sau cardul Mobile ID instalat în telefon, cu certificatele de autentificare valide.
Atât cartela de identificare cât și Mobile ID dispun de un cod de identificare format din 4 cifre pentru accesul utilizatorului în sistemul de vot prin internet și un cod din 5 cifre folosit pentru autentificarea semnăturii digitale, care și este folosit la autentificarea finală a votului electronic.
I-votarea este organizată de către Autoritatea Electorală din Estonia în cooperare cu Autoritatea pentru Sisteme Informaționale. Înaintea începerii procedurii de votare, Oficiul Electoral de Stat pregătește aplicația electronică de vot și o plasează pe site-ul Autorității Electorale. Votarea electronică este disponibilă 24/24 pentru o perioadă de 7 zile înaintea zilei alegerilor (zilele 10-4). Pentru a vota, aplicația respectivă este descărcată de pe site-ul Autorității pe calculatorul utilizatorului. După descărcare, utilizatorul intră în sistemul electoral electronic folosind codul din 4 cifre de pe ID sau Mobile-ID. Odată ce sistemul a recunoscut utilizatorul, sistemul integrat conectat la bazele de date din registrul populației recunoaște dreptul cetățeanului sau rezidentului la tipul de vot (local, parlamentar sau europarlamentar) și în baza adresei reședinței utilizatorului arată listele candidaților pentru circumscripția respectivă. Utilizatorul alege partidul sau candidatul pentru care vrea să voteze, votul este criptat, iar sistemul îi cere aplicare codului de semnătură digitală format din 5 cifre. Întreaga procedură de vot durează în medie 2 minute.
După aplicarea semnăturii digitale, votul criptat este transmis către serverul de colectare a voturilor iar utilizatorul va primi o confirmare a votului, împreună cu un cod QR care stabilește timpul exact când votul a fost trimis către serverul colector. Voturile electronice sunt criptate folosind algoritme de criptare de ultimă generație, iar specificațiile sunt stabilite de către Oficiul Electoral înainte de fiecare alegeri. Votul e criptat cu două chei de criptare: pentru aplicația publică și pentru aplicația de deschidere a voturilor. Ultima poate funcționa doar în complex de mai multe chei, distribuite membrilor Comisiei Electorale Naționale.
Pentru a evita influența opțiunii de vot a utilizatorului de către persoane terțe, este posibilă votarea multiplă, doar ultima opțiune va rămâne valabilă iar toate voturile precedente vor deveni nule. Ca măsură suplimentară de securitate, votarea cu buletinul de hârtie în secția de vot în ziua alegerilor sau votarea prealabilă (4 zile), va anula votul electronic precedent. Înainte de ziua alegerilor, comisiile electorale de circumscripție primesc listele i-votanților pentru a evita dublarea votului. Cetățenilor care votează cu buletinul de vot obișnuit li se anulează automat votul electronic.
Numărarea voturilor și verificarea rezultatelor. Procedura este una publică, cu participarea membrilor Comisiei Electorale Naționale. Datele personale sunt separate de voturile electronice (este folosit un sistem de 2 plicuri electronice). Votul propriu zis conține doar un identificator electoral și numărul candidatului selectat. Voturile sunt deschise public cu ajutorul unui set de chei de acces diferite, distribuite membrilor Comisiei, iar datele finale sunt transmise în sistemul informațional electoral. Rezultatele votului electronic nu sunt publicate până la închiderea urnelor de vot tradiționale, pentru a nu influența opțiunile de vot.
După numărarea i-voturilor, are loc procedura de control a integrității voturilor printr-o a două numărare, voturile fiind comasate, iar datele de intrare și iesire trebuie să corespundă exact cu rezultatul votului. Auditorii și observatorii pot controla anonimitatea și corectitudinea votării.
Nivelul de participare în i-votare. Sistemul a fost folosit pentru prima oară la scară națională în alegerile locale din 2005, fiind organizate până acum 11 alegeri cu folosirea i-votării. Ponderea i-voturilor a crescut constant la toate tipurile de alegeri, începând cu 1,9% din numărul total al votanților în 2005 și culminând cu 47,2% la ultimele alegeri pentru Parlamentul European (Mai 2019). În schema de mai jos vedeți numărul procentual al i-voturilor (KOV – alegeri locale, Riigikogu – alegeri parlamentare, EP – alegeri în Parlamentul European).
Argumentele adoptării i-votării sunt evidente: i-votul șterge granițele geografice, cetățenii își pot exercita dreptul de vot de oriunde există o conexiune internet, fără a fi impuși să parcurgă distanțe mari, să suporte cheltuieli de resurse financiare sau timp. Participarea cât mai mare a cetățenilor cu drept de vot în scrutinele electorale crește direct gradul de reprezentativitate a celor aleși. Votul prin internet este ieftin și rapid, odată ce sistemul este funcțional, cheltuielile financiare și umane aferente procesului sunt mici, în comparație cu cheltuielile mari, inevitabile pentru organizarea votării tradiționale. Votul prin internet este sigur și poate fi cuantificat la orice etapă, dacă sunt utilizate tehnologiile de securizare și criptare adecvate. Un vot online nu va dispărea niciodată. Voturile online contribuie la reducerea fraudelor electorale și sunt mult mai puține riscuri de manipulare a lor. Putem fi siguri că, în viitor, votul online va fi folosit de majoritatea democrațiilor. De ce să nu începem implementarea lui chiar acum?
ARTICOL scris de Victor Guzun, profesor de relații internaționale la Universitatea TalTech (Estonia), conduce o companie de consultanță și participă la proiecte internaționale în calitate de expert independent. A deținut funcțiile de ambasador al Republicii Moldova în Estonia, director al Departamentului Relații Externe și Integrare Europeană al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, profesor de geopolitică, director adjunct și profesor la Liceul Francez-Român Gheorghe Asachi.
Articol preluat LID Moldova (http://www.lidmoldova.org)
