Duminică, 1 mai, creştinii sărbătoresc cea mai luminoasă şi sfântă sărbătoare din calendarul ortodox — Învierea Domnului. A devenit deja o tradiţie: cu acest prilej minunat ziarul ”Unghiul” publică pastorala la Învierea Domnului, rostită de către Preasfinţitul Petru, episcop de Ungheni şi Nisporeni.
„Iubiţi fraţi şi surori! Într-o atmosferă de înviere duhovnicească, de bucurie şi prăznuire, ne învrednicim şi anul acesta să sărbătorim împreună Învierea Domnului nostru şi să repetăm ”cu inima şi cu buzele” imnul de biruinţă ,,Hristos a înviat”. Acest strigăt este lumina care spintecă întunericul vieţii noastre pământeşti, este raza care transformă universul. Acest adevăr dă, oricât s-ar părea de paradoxal, un preţ acestei vieţi. Purtând lumânări, în dangăt de clopote, cântări de slavoslovire, schimburi de urări, obiceiuri praznicale, ne exprimăm bucuria şi credinţa în Învierea Domnului, în acest eveniment istoric unic şi universal cu o semnificaţie teologică incomensurabilă. Este evenimentul fără pereche în istoria lumii. Sfintele Paşti sunt o sărbătoare care nu se sfârşeşte niciodată.
În fiecare duminică se repetă sărbătorirea Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, la fiecare Sfântă Liturghie este şi o sărbătorire de Paşti. Minunea Învierii Domnului din morţi, a treia zi după aşezarea Trupului Său în mormânt, a schimbat total direcţia vieţii noastre. Învierea lui Hristos este sărbătoarea întregii lumi creştine, însă nicăieri nu este atât de luminoasă ca în ortodoxie. Este ceea ce diferenţiază creştinismul de orice altă religie. De aceea, putem spune cu sfântul Ignaţiu din Antiohia înainte de a suferi martiriul: „Pe Iisus îl caut, pe el care a murit pentru noi; pe Iisus îl vreau, pe el care a înviat pentru noi!”. Fără înviere, toate idealurile omenirii de adevăr, dreptate, bunătate şi iubire sinceră rămân fără suport etern şi fără sens existenţial.
Învierea lui Hristos a însemnat înnoirea firii omeneşti, replămădirea neamului omenesc şi trăirea realităţii eshatologice. Sunt multe religii în lume, dar toate sunt neputincioase în faţa morţii trupeşti şi duhovniceşti. Numai creştinii au un Mântuitor, Care a Înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi le-a dăruit viaţa veşnică. Credinţa în înviere stă la temelia creştinismului. Învierea lui Hristos reprezintă îndumnezeirea omului. Dar prin Învierea Domnului-Om, Iisus Hristos, natura omenească a fost condus în mod definitiv pe calea nemuririi şi a devenit chiar înfricoşătoare pentru moarte. Nemurirea a devenit pentru om ca o a doua lui natură, iar moartea este antinaturală, pentru că omul prin Învierea Domnului este veşnic. „Hristos a înviat!” presupune să iertăm toate pentru Înviere, să iertăm şi să fim iertaţi cu toţi şi pentru toate, căci Hristos a înviat, şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm duhovniceşte şi în dragoste. Nu mai avem duşmani. Toţi suntem fraţi iubiţi. Sărbătoarea şi praznicul acesta n-au nevoie de bani, nici de cheltuieli, ci de o voinţă bună şi de un suflet bun. Aici nu se vinde nimic trupesc. Aici se vând şi se cumpără predicarea cuvintelor dumnezeieşti, rugăciunile părinţilor, binecuvântările preoţilor, înţelegerea, pacea, unirea. Să prăznuim praznicul acesta prea mare şi strălucit, în care a înviat Hristos, Să-l prăznuim cu bucurie, dar şi în cuvioşie! A înviat Hristos şi cu El a înviat întreaga lume! El a înviat sfărâmând legăturile morţii! Şi noi vom învia! Vă îmbrăţişez cu părintească dragoste şi dorindu-vă sărbători fericite, vă zic: Hristos a înviat! Şi fie bogate milele lui Dumnezeu”.
