Am făcut cunoştinţă cu doamna Eudochia la Bălţi într-o zi de vineri, ea ca mulţi alţii urma să depună jurământul de credinţă României. În ziua respectivă peste 250 de moldoveni au căpătat cetăţenie dublă. Îmbrăcată simplu, cu mâinile crăpate, sfioasă, mai mult asista la discuţiile celorlalţi, care aşteptau ca gardienii să le deschidă porţile spre un viitor mai bun. S-a vorbit despre toate: preţuri mari şi salarii mici, instabilitate politică, plecarea tinerilor din ţară fără ca să mai revină acasă şi multe alte opinii interesante despre colţul acesta de lume, care cândva cineva îl mai numea şi colţ de rai.
Dar să revenim la protagonista noastră. Avea nevoie urgent să primească certificatul de cetăţenie română până în luna mai, căci de pe data de 1 iunie intra în vigoare un contract de angajare în calitate de cameristă într-un hotel din Roma, Italia. Spunea că e pe o perioadă cam scurtă, doar 3 luni, cât durează vacanţa de vară. De facto, este profesoară de matematică într-un gimnaziu din raionul Făleşti. După ce prăşeşte porumbul de vreo două ori, îşi face valiza şi pleacă pentru a agonisi bani ca să achite contractul de studii la medicină pentru fiica mai mare. În toamnă revine la şcoală, desigur, să strângă cerealele de pe cotele de pământ moştenite de la părinţi şi liniştită că fiica nu va fi exmatriculată.
Ascultam cu atenţie toată povestea, care nu prea se deosebeşte de alte zeci ale moldovencelor care ştiu să facă totul: să are pământul, să adune mizeria într-o ţară străină şi să gătească mâncare pentru bătrânii demenţi, fiind aşa numită stranieră, să îmbrace costumul stil clasic, să încalţe pantofii eleganţi şi să se simtă o toamnă şi o primăvară doamnă profesoară. Îţi vine să strigi: la naiba aşa viaţă! Oare asta e menirea unui pedagog? Credeţi că va deveni milionară? Niciodată! Oare nu ar vrea sărmana femeie să se bucure de concediu, să aibă timp pentru autoinstruire, să dedice câteva ore pe săptămână doar persoanei ei? Nu prea cred să se fi gândit la aceasta vreo dată, dacă starea de sănătate este normală, atunci nici nu se gândeşte de ce i-ar mai trebui programare la medic pentru o simplă profilaxie, iar la salonul de înfrumuseţare intră doar cu ocazii mai speciale: coafură pentru nuntă sau cumetrie. Sunt obosite şi chinuite de viaţă femeile noastre. Credeţi că nu ar vrea să se iubească pe sine şi să facă ceea ce îşi doresc? Ar vrea! Dar viaţa dictează alte condiţii de joc, tuturor le este indiferent şi nu le pasă dacă te-ai împiedicat undeva, doar mai sunt atâţia pedagogi, atâţia stranieri impuşi de situaţie de a uita de sine.
