Săptămâna trecută cel mai citit ziar din raionul Ungheni „Unghiul”, a aniversat 18 ani. Perioadă în care mii de oameni au apărut pe paginile lui, povestindu-şi istoria de succes, despre perioadele mai dificile din viaţă. Mii de cazuri despre neregulile depistate au fost semnalate autorităţilor, responsabililor din cadrul diferitor structuri. Cert e că unele au fost imediat reparate, despre altele, mă rog, încă mai scriem… şi mai punem semne de întrebare.
De aceea poate că deseori unele şi aceleaşi persoane sunt vizate în ziar în ipostaze mai puţin pozitive. Iată anume acest fapt a nemulţumit un ins, care a decis să ne facă o lecţie de diplomaţie, jurnalism şi deontologie: „Sunteți controlaţi, plătiţi de cutare sau cutare! Nu trebuie să fiţi anti demnitarul X sau Y. Vedeţi cât de mult se dedică pentru comunitatea în care trăim. Şi chiar dacă ar băgă mâna într-un sac… ar avea toată justificarea, că mult mai şi face pentru oameni”. Am ascultat cu atenţie ce spune omul, pentru că aşa ne este meseria.
Pe bună seamă, cât de mult „au nedreptăţit” jurnaliştii primarii, funcţionarii, alţi reprezentanţi din cadrul structurilor de stat. Într-o localitate drumul reparat a fost spălat de prima ploaie, în alta un sătean e groaza localităţii şi nimeni nu poate să îi vină de hac, în a treia semnele rutiere sunt instalate haotic… În opinia acelui „expert” în ale jurnalismului, cum trebuiau tratate subiectele, problemele oamenilor simpli? „Trebuia să scrieţi că uite în alte localităţi nu se implementează astfel de proiecte, dar la noi – da, chiar dacă procesul nu e dirijat aşa cum trebuie… Dar unde aţi văzut să fie totul perfect?”, continua lecţia insul. „În lumea civilizată!”, a urmat răspunsul. Acolo, poliţiştii sau procurorii nu stau la bere, apoi urcă nestingheriţi la volan. Acolo, nu vezi să se vândă carne în stradă, nici pe arşiţă, nici pe frig. Acolo, într-un proces de judecată, dacă eşti corect, ţi se dă dreptate. Şi anume pentru aceasta ne tot dau europenii bani, să reformăm justiţia, învăţământul, să construim drumuri şi apeducte. Pentru ca să ne învăţăm şi noi să trăim civilizat. Dar lucrurile se fac pe jumătate. Pe bună dreptate, jumătate pentru drum, cealaltă jumătate pentru mulţumire. Iar de e realizată lucrarea aiurea, găsim justificare. Poate că şi cel care a furat miliardul are un argument? Hai să îl jelim!
De înţelegători ce suntem nu mai pupăm noi trai normal. Vom sta şi le vom găsi justificare celor pe care tot noi i-am instalat în posturi. Ne vom întreba de ce chestiunea respectivă nu se rezolvă, de ce funcţionarul în timpul zilei de muncă stă şi chefuieşte la o zi de naştere sau doarme la locul de muncă, de ce şi-a angajat ruda şofer sau responsabil IT. Dar întrebările vor fi spulberate imediat ce un atare „expert” se va trezi să spună: „Ia nu mai fiţi aşa negativi, nu vedeţi că viaţa e frumoasă. Şi dacă doarme funcţionarul la locul de muncă, nu e nimic straşnic”. Da, poate că îl doare capul, burta sau chiar drept în cot de faptul că ai făcut 40 de km în speranţa că îl vei găsi la locul de muncă şi te va îndruma cum să rezolvi problema din comunitate.
